Stulti timent fortunam, sapientes ferunt

Misterul Planetei, de George Georgescu

MISTERUL PLANETEI

de George Georgescu

Odată cu anul 3005 se pregătea să plece şi prima navă pe Marte ,iar eu aveam norocul de a fi la bordul acesteia. Greu a fost drumul, dar în final am ajuns. Ne-am despărţit pentru a explora planeta.

Eu am avut minunata surpriză de a găsi un oraş care era populat. M-am gândit să văd cum îşi petrec o zi aceşti verzişori, explorându-i îndeaproape.

Am ales un marţian care era verde în totalitate, iar ochii parcă erau scoşi din orbite . După câteva poze a început misiunea. Se pare că ei dormeau conectaţi la nişte aparate care îi relaxau pe timpul nopţii.După ce micuţul s-a ridicat din pat, a intrat ca într-un dulap din care au început să iasă nişte lumini orbitoare. Brusc, acesta iese gata îmbrăcat şi pregătit de aşa- numita şcoală. Se urcă într-o maşină zburătoare şi plecă. Ajuns la scoală, s-au aşezat mai multi elevi pe scaune care parcă erau din Robo Kap. Deodată, din tavan coboară un fel de căşti care se ataşează la capetele elevilor, iar prin apăsarea unui buton de către un marţian mai în vârstă, din aceste căşti ies o multitudine de lumini care te împiedicau să vezi ceva.

Am uitat să vă spun – oare- că toţi verzişorii aveau ochelari? Probabil să se protejeze de aceste raze. După scurt timp, elevii sunt decuplaţti de la aparate şi li se dă voie să plece.

Se pare că individul pe care eu îl urmăream se duse la un aparat de unde scoase un fel de doză pentru suc, dar în loc să scrie Cola cum mă aşteptam, era desenat un semn care arăta că este radioactiv, iar când am gustat am simţit că ceva arde în mine. Cu chiu- cu vai am reuşit să iau o mostră fără să fiu observat de mulţime, dar era să îmi pierd subiectul, aşa că m-am grăbit să-l caut. Se pare că acesta se îndrepta spre casă. Am mai făcut câteva poze, ca un adevărat paparazzo şi am mai scris câte ceva despre ce vedeam în jur în timp ce îl urmăream pe aşa -zisul meu prieten.Acesta părea din ce în ce mai ciudat. Individul a înghiţit câteva pastille care păreau să fie mâncare, iar acesta s-a aşezat din nou în pat, conectându-se la aparate, iar mie mi-au comunicat câtiva colegi prin staţie că trebuie să decolăm . În graba mea, am uitat notiţele şi pozele lângă casa marţianului.

Eram sigur că nimeni nu mă va crede, dar eu ştiu ce am văzut . Într-o bună zi mă voi întoarce pentru a -mi relua munca pe această ciudată şi misterioasă planetă despre care doar eu ştiam adevărul, mai rămânea doar întrebarea dacă există viaţă şi pe alte planete în afară de Marte. Hmmmm…….Poate voi afla într-o viitoare expediţie….

Lumea Xinab – Chulak de Mădălina Hapca

Lumea Xinab – Chulak

Delmak, extraterestrul Hoanka-Delmak se gândea cum ar fi o zi din viaţa lui petrecută pe Pământ.

Şi tot se gândea…şi se gândea , până când într-o zi, acel gând nedându-i pace , s-a furişat în camera lui Celestis , fratele său , şi i-a furat nava spaţială , fără ca acesta să-şi dea seama pe moment.

Ciudat,dar micuţul extraterestru a ajuns rapid pe Terra , chiar dacă nu se prea pricepea la arta condusului unei nave spaţiale.

Odată ajuns , cu greu ar fi putut acesta să treacă neobservat din cauza înfăţişării sale : mic de statură , ochi negri bulbucaţi , capul verde deschis , mâinile mici , iar picioarele destul de mari , perfect cat să stârnească curiozitatea.

Pe stradă , întâmplător trecea Daniel , un simplu copil care nu avea decât 15 ani. L-a privit cu uimire pe Hoanka-Delmak. Dintr-o dată , Daniel a putut să vorbească limba lui Delmak. Şi au început să vorbească despre călătoria acestuia până să ajungă în acest loc necunoscut.

Daniel, vorbind cu el , şi-a dat seama că Delmak credea că se află pe Terra , dar nu era acolo nici pe departe , spunându-i acestuia că se află pe planeta Xinab – Chulak , o lume cu o tehnologie foarte avansată faţă de cea de pe Terra.

Hoanka-Delmak a rămas şocat , neştiind pe ce lume era. Daniel însă i-a spus că totul va fi bine şi au ieşit la o plimbare cu cincicletele.

Ieşind pe stradă , locuitorii din acel oraş nu-l scăpau din priviri pe Delmak.

Iar vestea că un străin se află în oraşul acela s-a răspândit repede, până ce a ajuns la urechile celui mai mare savant de acolo , care a mers după Hoanka-Delmak cu o echipă de oameni de ştiinţă.

Au ajuns la el , şi l-au luat cu forţa pe Delmak. Totul părea ireal pentru micuţul extraterestru ... Nu ştia ce avea să se întâmple cu el până când deodată se auzi lângă el un zgomot ciudat , ca de plânsul unei fetiţe mici..

Toţi se uitau miraţi , inclusiv savantul şi oamenii de ştiinţă … Şi pe când-colo , Hoanka-Delmak a fost trezit de sora lui mai mică care plângea din cauza unei zgârieturi.

Hoanka – Delmak a hotărât în acel moment că nu mai vrea să plece de lângă familia lui şi să întâmpine asemenea probleme ca cele din vis… din acel vis straniu şi nereal !

Hapca Ioana-Mădălina

Let's Do It, Romania! la Viseu de Sus

Sâmbătă, 25 septembrie, s-au adunat la ora 8:30 , în cadrul campaniei naţionale de voluntariat “Let`s do it, Romania!”, în oraşul Vişeu de Sus câteva grupe formate din voluntari- cetăţeni ai oraşului, elevi ai şcolilor din oraş, însoţiti de dascălii lor, jandarmi , lucrători ai SC Vital S. A. şi Herodot , organizaţi toţi pe traseele de mormane depistate anterior şi coordonaţi de către reprezentantul Parcului Natural “Munţii Maramureşului”- ing.Anton Brener care a coordonat organizarea echipajelor şcolare , repartizarea acestora pe zone şi mormane, echiparea lor cu saci menajeri şi mănuşi, monitorizarea activităţilor desfăşurate până la ora 15:00.

Astfel, grupele formate din minim 5 membri au fost echipate cu saci menajeri , mănuşi şi buline autocolante pentru a indica tipul de deşeu colectat şi depozitat la căi de acces pentru a fi preluat de către firma de salubrizare.

Instructajul elevilor adunaţi în faţa Liceului Teoretic “Bogdan – Vodă” din localitate a fost asigurat de către profesorul de biologie Nicolae Mocanu, acesta subliniind importanţa acţiunii, beneficiile pentru comunitatea locală, câteva reguli de organizare şi conduită- de la echipamentul necesar până la durata actiunii- urmând ca profesorii care au însoţit grupele formate din elevi, să le dea la rândul lor sarcini în fiecare echipă. Astfel încât, echipele de la şcolile gimnaziale şi liceale să acopere câteva zone importante cum sunt malurile râurilor Vaser şi Vişeu pe care majoritatea deşurilor a fost reprezentată de peturi şi urmări ale inundaţiilor din anii trecuţi, fie adevărate mormane de gunoi aruncate din pură indolenţă şi neglijenţă. Grupa formată din elevii Şcolii de Arte şi Meserii Nr. 4 a acoperit zona râului Vaser, pe malurile căruia au fost amplasate numeroase mormane . Cele ale Şcolii Generale cu clasele 1-8 Nr. 7 au acoperit zona denumită Arşiţa, pe malul râului Vişeu, cele ale Grupului Şcolar Vişeu de Sus malurile râului Vişeu din cartierul Ţipţerai, iar cele ale Liceului Teoretic “Bogdan- Vodă´” au curăţat calea ferată paralelă cu râul Vişeu şi malurile acestuia de la confluenţa sa cu râul Vaser şi perimetrul digului , respectiv în zona noii săli de sport a oraşului. Echipele liceene au avut ca lideri pe profesorii: Nicolae Mocanu , Maria Pop ( profesori de biologie şi educaţie pentru sănătate) şi Maria Monica Grad ( limba şi literatura română), iar cele gimnaziale au fost conduse de către profesorii de biologie şi educaţie pentru sănătate Marilena Şandru şi Adriana Vasilache.

Dacă iniţial reacţia multor trecători a fost una de stupoare şi chiar de invective răutăcioase, pe parcurs participanţii au fost felicitaţi şi încurajaţi de către simpli trecători, de angajaţi ai firmelor din zonele curăţate, însă nu au răspuns din păcate invitaţiei elevilor de a da o mână de ajutor. Dacă cei mici au fost în principal motivaţi de dobândirea unor tricouri cu însemnele campaniei şi de concurenţa pentru cel mai harnic şi cei mari s-au amuzat de varietatea peturilor de la gama produselor alcoolice ( deja clasicele sticluţe de la spirtul sanitar “Mona”) , până la cutii de la bere şi diverse băuturi tari şi nu în ultimul rând adevărate colecţii de încălţăminte uzată, cutii de la creme, produse cosmetice şi alte “delicase”. Deşi au inclinat să creadă că puţini sunt cei care ţin la a face curat mediul în care trăieşti, au fost mândri de propriile realizări, dovedind prin acest act de voluntariat deschiderea firească spre atitudini de cetăţeni responsabili, de civilitate şi responsabilitate, servind astfel un exemplu extrem de elocvent si pozitiv de igienizare a mediului înconjurător, dovedind reale calităţi de comunicare şi cooperare .
Prin cei aproximativ 250 de voluntari care au strâns câteva sute de saci menajeri cu gunoaie într-o singură zi se realizează astfel un pas extrem de lăudabil şi important pentru spiritul de civilizaţie ce există şi se manifestă lesne şi într-o comunitate mică, însă destul de responsabilă , a oraşului Vişeu de Sus.

Maramuresenii - premianti ai Concursului Naţional “4 de 10”

Sâmbătă, 15 mai 2010 s-a desfăşurat în incinta Şcolii “Horea, Cloşca şi Crişan” din Turda, judeţul Cluj, a doua ediţie a fazei naţionale a Concursului Naţional “4 de 10”. Concursul acesta este unul complex, desfăşurat pe mai multe secţiuni : “ Lumini şi umbre”- probă scurtă de gramatică, “ Dincolo de cuvinte” – analiza unui text literar la prima vedere, “Şah- mat birocraţiei! “- redactarea unei cereri, “S.O.S opinia publică !”- redactarea unui interviu, a unei ştiri radiofonice, a unei reclame, a unui banner, “ Hanul Ancuţei “- prezentarea unei naraţiuni improvizate, pe un subiect dat, “Suflet de copil”- recitarea unei poezii, “Printre rafturi prăfuite”- răspunsuri la cinci întrebări din viaţa şi opera unor scriitori. La acest concurs au participat grupe reprezentative din 16 judeţe, formate din câte 4 elevi de la şcolile generale şi de la nivel liceal, meniţe să obţină astfel la finalul acestui! concurs “4 de 10”. Pe parcursul său, elevii au creat, compus , analizat în funcţie de fiecare probă, mai întâi individual la probele scrise- fiecare grupă şi-a abordat probe de gramatică, eseu literar, redactarea unei cereri, apoi elevii au răspuns la 10 întrebări din viaţa şi opera unor scriitori români celebri.

La probele orale elevii au lucrat pe grupe , pregătind interviuri, anunţuri, reclame pe teme amuzante. Aceste probe au produs amuzamentul juriului, format din profesori universitari de gramatică şi literatură, reprezentanţi ai presei locale şi ai TVR, fiind urmate de o probă în care elevii au improvizat o scurtă naraţiune şi o probă finală de recitare de poezie. Grupele ce au reprezentat Maramureşul au obţinut clasări onorante, respectivela gimnaziu locul al doilea obţinut de un echipaj al Şcolii “Octavian Goga” din Baia Mare, pregătiţi de profesor Violin Bretan, iar la liceul locul al treilea, obţinut de o grupă de la Liceului Teoretic “Bogdan- Vodă” din Vişeu de Sus, pregătită de profesorii: Maria Monica Grad şi Sava Brendea. Grupa liceală s-a intitulat “Devoratoarele de cuvinte”, fiind formată din elevele: Georgiana Lucia Tomoiagă, Ioana Daniela Tomoiagă, Mihaela Mădălina Vesel-Pop şi Cătălina Anişoara Vlaşin. Acestea au câştigat premii în bani şi diplome, iar la finalul concursului au beneficiat de o vizita gratuită la Salina turdeană recent renovată şi deschisă spre vizitare din luna ianuarie a anului curent.

Menţionăm faptul că acest concurs a fost conceput ca şi concurs naţional de un grup de dascăli inimoşi de la Turda ( Şcoala “Horea, Cloşca şi Crişan) , dascăli coordonaţi de profesor doctorand Codruţa Gaiţa Copil, concurs care într-adevăr certifică motto-ul ales de aceştia: “Nu este destul să ştii, trebuie să şi aplici; nu e destul să vrei, trebuie să şi faci “ ( J. W. Goethe).

Cartea vacanţei

Ce mi-a plăcut să citesc în vacanţă...

Revista basmelor

4 de 10 - 2010

Scurtă baladă- Nichita Stănescu

Numai fereastra ta nu se stinge, nu.
Singură sus, lângă cer, orbitoare,
ca un ochi mă fixează când trec
bolnav de vini imaginare.

Numai arborii tăi nu-şi pierd în iarnă
frunzele verzi, pieritoare,
când trec cu ninsoarea sub ei
bolnav de vini imaginare.

Nici câinele tău
schelălăind printre maşini,
cel cu patru picioare,
nici el nu mă latră când trec
bolnav de vini imaginare.

Nici faptul că exist şi tu o ştii
nici faptul că sunt, nu te doare,
când invizibil
mă agăţ de cuvinte
bolnav de vini imaginare.

Hai judecă-mă, hai pedepseşte-mă cu nepăsarea ta, oarecare,
din ce în ce cum sunt mai bolnav
de vini imaginare.