Într-o seară tocmai când asfinţea soarele, pe cer a
apărut deodată o lumină orbitoare.
Lumina
se apropia din ce în ce mai mult de pămînt şi deodată a aterizat o navă
spaţială. Din ea a coborât o mulţime de creaturi ciudate asemănătoare omului,
doar că aveau capul mult mai mare, ochii ieşiti din orbite, urechile le
lipseau, gura le era mică şi în loc de nas aveau două găuri. În loc de mâini
aveau nişte gheare uriaşe, iar corpul le era verde cu dungi roz şi multe buline
galbene.
Aceste
creaturi se dovedesc a fi foarte inteligente, învaţă repede limba oamenilor,
indiferent de ţara în care ajung şi uşor-uşor încep să le facă concurenţă
acestora, merg la şcoală şi la facultate, învaţă meserii şi construiesc oraşe.
Ei
sunt mult mai puţin prietenţioşi decât oamenii şi încet-încet încep să le cam
ia locul acestora odată cu trecerea anilor.
În
anul 2125 vor fi doar câţiva oameni printre extratereştrii. Aceştia fiind o
raritate, vor fi priviţi la fel ca extratereştrii la apariţia lor.
Odată cu anul 3005 se pregătea să plece şi prima navă pe Marte ,iar eu
aveam norocul de a fi la bordul acesteia. Greu a fost drumul, dar în final am
ajuns. Ne-am despărţit pentru a explora planeta.
Eu am avut minunata surpriză de a găsi un oraş care era populat. M-am
gândit să văd cum îşi petrec o zi aceşti verzişori, explorându-i îndeaproape.
Am ales un marţian care era verde în totalitate, iar ochii parcă erau
scoşi din orbite . După câteva poze a început misiunea. Se pare că ei dormeau
conectaţi la nişte aparate care îi relaxau pe timpul nopţii.După ce micuţul s-a
ridicat din pat, a intrat ca într-un dulap din care au început să iasă nişte
lumini orbitoare. Brusc, acesta iese gata îmbrăcat şi pregătit de aşa- numita
şcoală. Se urcă într-o maşină zburătoare şi plecă. Ajuns la scoală, s-au aşezat
mai multi elevi pe scaune care parcă erau din Robo Kap. Deodată, din tavan
coboară un fel de căşti care se ataşează la capetele elevilor, iar prin
apăsarea unui buton de către un marţian mai în vârstă, din aceste căşti ies o
multitudine de lumini care te împiedicau să vezi ceva.
Am uitat să vă spun – oare- că toţi verzişorii aveau ochelari? Probabil
să se protejeze de aceste raze. După scurt timp, elevii sunt decuplaţti de la
aparate şi li se dă voie să plece.
Se pare că individul pe care eu îl urmăream se duse la un aparat de unde
scoase un fel de doză pentru suc, dar în loc să scrie Cola cum mă aşteptam, era
desenat un semn care arăta că este radioactiv, iar când am gustat am simţit că
ceva arde în mine. Cu chiu- cu vai am reuşit să iau o mostră fără să fiu
observat de mulţime, dar era să îmi pierd subiectul, aşa că m-am grăbit să-l
caut. Se pare că acesta se îndrepta spre casă. Am mai făcut câteva poze, ca un
adevărat paparazzo şi am mai scris câte ceva despre ce vedeam în jur în timp ce
îl urmăream pe aşa -zisul meu prieten.Acesta părea din ce în ce mai ciudat.
Individul a înghiţit câteva pastille care păreau să fie mâncare, iar acesta s-a
aşezat din nou în pat, conectându-se la aparate, iar mie mi-au comunicat câtiva
colegi prin staţie că trebuie să decolăm . În graba mea, am uitat notiţele şi
pozele lângă casa marţianului.
Eram sigur că nimeni nu mă va crede, dar eu ştiu ce am văzut . Într-o bună zi mă voi întoarce pentru a -mi
relua munca pe această ciudată şi misterioasă planetă despre care doar eu ştiam
adevărul, mai rămânea doar întrebarea dacă există viaţă şi pe alte planete în
afară de Marte. Hmmmm…….Poate voi afla într-o viitoare expediţie….
Delmak, extraterestrul Hoanka-Delmak se gândea cum ar fi o zi din
viaţa lui petrecută pe Pământ.
Şi tot se
gândea…şi se gândea , până când într-o zi, acel gând nedându-i pace , s-a
furişat în camera lui Celestis , fratele său , şi i-a furat nava spaţială ,
fără ca acesta să-şi dea seama pe moment.
Ciudat,dar micuţul extraterestru a ajuns rapid pe
Terra , chiar dacă nu se prea pricepea
la arta condusului unei nave spaţiale.
Odată ajuns , cu greu ar fi putut acesta să treacă
neobservat din cauza înfăţişării sale : mic de statură , ochi negri bulbucaţi ,
capul verde deschis , mâinile mici , iar picioarele destul de mari , perfect
cat să stârnească curiozitatea.
Pe stradă , întâmplător trecea Daniel , un simplu
copil care nu avea decât 15 ani. L-a privit cu uimire pe Hoanka-Delmak. Dintr-o
dată , Daniel a putut să vorbească limba lui Delmak. Şi au început să vorbească
despre călătoria acestuia până să ajungă în acest loc necunoscut.
Daniel,
vorbind cu el , şi-a dat seama că Delmak credea că se află pe Terra , dar nu
era acolo nici pe departe , spunându-i acestuia că se află pe planeta Xinab –
Chulak , o lume cu o tehnologie foarte avansată faţă de cea de pe Terra.
Hoanka-Delmak a rămas şocat , neştiind pe ce lume era. Daniel însă i-a
spus că totul va fi bine şi au ieşit la o plimbare cu cincicletele.
Ieşind pe
stradă , locuitorii din acel oraş nu-l scăpau din priviri pe Delmak.
Iar vestea că un străin se află în oraşul acela s-a
răspândit repede, până ce a ajuns la urechile celui mai mare savant de acolo ,
care a mers după Hoanka-Delmak cu o echipă de oameni de ştiinţă.
Au ajuns la el , şi l-au luat cu forţa pe Delmak. Totul părea ireal
pentru micuţul extraterestru ... Nu ştia ce avea să se întâmple cu el până când
deodată se auzi lângă el un zgomot ciudat , ca de plânsul unei fetiţe mici..
Toţi se uitau miraţi , inclusiv savantul şi oamenii de
ştiinţă … Şi pe când-colo , Hoanka-Delmak a fost trezit de sora lui mai mică
care plângea din cauza unei zgârieturi.
Hoanka –
Delmak a hotărât în acel moment că nu mai vrea să plece de lângă familia lui şi
să întâmpine asemenea probleme ca cele din vis… din acel vis straniu şi nereal
!
Sâmbătă, 25 septembrie, s-au
adunat la ora 8:30 , în cadrul campaniei naţionale de voluntariat “Let`s
do it, Romania!”, în oraşul Vişeu de Sus câteva grupe formate din
voluntari- cetăţeni ai oraşului, elevi ai şcolilor din oraş, însoţiti de
dascălii lor, jandarmi , lucrători ai SC Vital S. A. şi Herodot ,
organizaţi toţi pe traseele de mormane depistate anterior şi coordonaţi
de către reprezentantul Parcului Natural “Munţii Maramureşului”-
ing.Anton Brener care a coordonat organizarea echipajelor şcolare ,
repartizarea acestora pe zone şi mormane, echiparea lor cu saci menajeri
şi mănuşi, monitorizarea activităţilor desfăşurate până la ora 15:00.
Astfel,
grupele formate din minim 5 membri au fost echipate cu saci menajeri ,
mănuşi şi buline autocolante pentru a indica tipul de deşeu colectat şi
depozitat la căi de acces pentru a fi preluat de către firma de
salubrizare.
Instructajul elevilor adunaţi
în faţa Liceului Teoretic “Bogdan – Vodă” din localitate a fost
asigurat de către profesorul de biologie Nicolae Mocanu, acesta
subliniind importanţa acţiunii, beneficiile pentru comunitatea locală,
câteva reguli de organizare şi conduită- de la echipamentul necesar
până la durata actiunii- urmând ca profesorii care au însoţit grupele
formate din elevi, să le dea la rândul lor sarcini în fiecare echipă.
Astfel încât, echipele de la şcolile gimnaziale şi liceale să acopere
câteva zone importante cum sunt malurile râurilor Vaser şi Vişeu pe
care majoritatea deşurilor a fost reprezentată de peturi şi urmări ale
inundaţiilor din anii trecuţi, fie adevărate mormane de gunoi aruncate
din pură indolenţă şi neglijenţă. Grupa formată din elevii Şcolii de
Arte şi Meserii Nr. 4 a acoperit zona râului Vaser, pe malurile căruia
au fost amplasate numeroase mormane . Cele ale Şcolii Generale cu
clasele 1-8 Nr. 7 au acoperit zona denumită Arşiţa, pe malul râului
Vişeu, cele ale Grupului Şcolar Vişeu de Sus malurile râului Vişeu din
cartierul Ţipţerai, iar cele ale Liceului Teoretic “Bogdan- Vodă´” au
curăţat calea ferată paralelă cu râul Vişeu şi malurile acestuia de la
confluenţa sa cu râul Vaser şi perimetrul digului , respectiv în zona
noii săli de sport a oraşului. Echipele liceene au avut ca lideri pe
profesorii: Nicolae Mocanu , Maria Pop ( profesori de biologie şi
educaţie pentru sănătate) şi Maria Monica Grad ( limba şi literatura
română), iar cele gimnaziale au fost conduse de către profesorii de
biologie şi educaţie pentru sănătate Marilena Şandru şi Adriana
Vasilache.
Dacă
iniţial reacţia multor trecători a fost una de stupoare şi chiar de
invective răutăcioase, pe parcurs participanţii au fost felicitaţi şi
încurajaţi de către simpli trecători, de angajaţi ai firmelor din zonele
curăţate, însă nu au răspuns din păcate invitaţiei elevilor de a da o
mână de ajutor. Dacă cei mici au fost în principal motivaţi de
dobândirea unor tricouri cu însemnele campaniei şi de concurenţa pentru
cel mai harnic şi cei mari s-au amuzat de varietatea peturilor de la
gama produselor alcoolice ( deja clasicele sticluţe de la spirtul
sanitar “Mona”) , până la cutii de la bere şi diverse băuturi tari şi nu
în ultimul rând adevărate colecţii de încălţăminte uzată, cutii de la
creme, produse cosmetice şi alte “delicase”. Deşi au inclinat să creadă
că puţini sunt cei care ţin la a face curat mediul în care trăieşti, au
fost mândri de propriile realizări, dovedind prin acest act de
voluntariat deschiderea firească spre atitudini de cetăţeni
responsabili, de civilitate şi responsabilitate, servind astfel un
exemplu extrem de elocvent si pozitiv de igienizare a mediului
înconjurător, dovedind reale calităţi de comunicare şi cooperare . Prin
cei aproximativ 250 de voluntari care au strâns câteva sute de saci
menajeri cu gunoaie într-o singură zi se realizează astfel un pas extrem
de lăudabil şi important pentru spiritul de civilizaţie ce există şi se
manifestă lesne şi într-o comunitate mică, însă destul de responsabilă ,
a oraşului Vişeu de Sus.
Sâmbătă, 15 mai 2010 s-a
desfăşurat în incinta Şcolii “Horea, Cloşca şi Crişan” din Turda,
judeţul Cluj, a doua ediţie a fazei naţionale a Concursului Naţional “4
de 10”. Concursul acesta este unul complex, desfăşurat pe mai multe
secţiuni : “ Lumini şi umbre”- probă scurtă de gramatică, “ Dincolo de
cuvinte” – analiza unui text literar la prima vedere, “Şah- mat
birocraţiei! “- redactarea unei cereri, “S.O.S opinia publică !”-
redactarea unui interviu, a unei ştiri radiofonice, a unei reclame, a
unui banner, “ Hanul Ancuţei “- prezentarea unei naraţiuni improvizate,
pe un subiect dat, “Suflet de copil”- recitarea unei poezii, “Printre
rafturi prăfuite”- răspunsuri la cinci întrebări din viaţa şi opera unor
scriitori. La acest concurs au participat grupe reprezentative din 16
judeţe, formate din câte 4 elevi de la şcolile generale şi de la nivel
liceal, meniţe să obţină astfel la finalul acestui! concurs “4 de 10”.
Pe parcursul său, elevii au creat, compus , analizat în funcţie de
fiecare probă, mai întâi individual la probele scrise- fiecare grupă
şi-a abordat probe de gramatică, eseu literar, redactarea unei cereri,
apoi elevii au răspuns la 10 întrebări din viaţa şi opera unor scriitori
români celebri.
La probele orale elevii au
lucrat pe grupe , pregătind interviuri, anunţuri, reclame pe teme
amuzante. Aceste probe au produs amuzamentul juriului, format din
profesori universitari de gramatică şi literatură, reprezentanţi ai
presei locale şi ai TVR, fiind urmate de o probă în care elevii au
improvizat o scurtă naraţiune şi o probă finală de recitare de poezie.
Grupele ce au reprezentat Maramureşul au obţinut clasări onorante,
respectivela gimnaziu locul al doilea obţinut de un echipaj al Şcolii
“Octavian Goga” din Baia Mare, pregătiţi de profesor Violin Bretan, iar
la liceul locul al treilea, obţinut de o grupă de la Liceului Teoretic
“Bogdan- Vodă” din Vişeu de Sus, pregătită de profesorii: Maria Monica
Grad şi Sava Brendea. Grupa liceală s-a intitulat “Devoratoarele de
cuvinte”, fiind formată din elevele: Georgiana Lucia Tomoiagă, Ioana
Daniela Tomoiagă, Mihaela Mădălina Vesel-Pop şi Cătălina Anişoara
Vlaşin. Acestea au câştigat premii în bani şi diplome, iar la finalul
concursului au beneficiat de o vizita gratuită la Salina turdeană recent
renovată şi deschisă spre vizitare din luna ianuarie a anului curent.
Menţionăm
faptul că acest concurs a fost conceput ca şi concurs naţional de un
grup de dascăli inimoşi de la Turda ( Şcoala “Horea, Cloşca şi Crişan) ,
dascăli coordonaţi de profesor doctorand Codruţa Gaiţa Copil, concurs
care într-adevăr certifică motto-ul ales de aceştia: “Nu este destul să
ştii, trebuie să şi aplici; nu e destul să vrei, trebuie să şi faci “ (
J. W. Goethe).
