Către Cella,
În viaţă ai un drum de parcurs : cu bune, cu rele, viaţa este creatoare , iubeşte-o…..nu te lăsa chinuită de prejudecăţi, ascultă-ţi inima şi rosteste-o . Fii mândră de cine eşti, nu te da la o parte din mâna soartei. Fii tu însăţi, aşa cum sunt eu, poate nu sunt scriitoare, dar scriu, poate nu sunt creatoare, dar creez, poate nu sunt ascultată, dar ascult. Şi totuşi, uită-te la mine, cine ar fi crezut că într-o zi o persoană aşa ca tine să asculte un suflet nevinovat ca mine? Tu care te zbaţi întrucâtva între realitate şi aparenţă, între asumare şi iluzie, între curaj, ambiţie şi complexe sociale şi, mai ales, între mai multe feluri de a iubi. Tu, capabilă să descrii nuanţele infinitezimale ale preadolescenţei, să descrii sugestii subtile ale sufletului şi inima să-ţi bată înflăcărată şi fără temeri, oare tu eşti capabiă să asculţi durerea unui suflet ca al meu? Eu spun mereu acelaşi lucru: ”Sunt atâtea colţuri de lune pe care nu le-am văzut, sunt atâţia oameni pe care aş fi vrut să-i cunosc . Oameni ca tine. Mi- aş dori să te cunosc personal, să- ţi citesc cuvintele pe care le rosteşti cu buzele tale pline de catifelare. Să te privesc în ochii, să- ţi simt inima cum bate spre ademenire. Aş vrea să citesc printre rânduri la aceeaşi lumină scăzuta de amurg. Dar răspunsul…Dar răspunsul vine din supleţea scriiturii, din natureleţea ta, din dezinvoltura ta, aşa cum ştiu căt munceşsti tu, Cella Serghi, pentru dezinvoltura aceea.
Întro zi poate te voi avea alături, iar în acea zi eu voi privi în ochi şi îţi voi spune: „ Ai rămas aceeaşi, Cella Serghi, ca întotdeauna!
Cu drag,
Iremediabila Mihaela din lumea interbelică!
Autor: Loredana Mihaela Sedlac , elevă în clasa a IX-a E la Liceul Teoretic „Bogdan-Vodă”, Vişeu de Sus
