O zi de toamnă de Adriana Iuliana Pop


                                                                                   
Aventura conştiinţei mele a început când am plecat la picnic împreuna cu colegii mei. Pe drum în spre poieniţa la care am plecat, am trecut printr-o pădure de foioase din care lin curgea ploaia de frunze îngălbenite pentru ca era toamnă. Razele de lumină care parcă întretăiau pădurea mi-au vestit apropierea poeniţei, care era luminată de palidele raye de soare. Ajunşi în acel mic colţ de rai, ne-am făcut comozi şi am admirat împrejurimile. Totul era atât de frumos, păsările care încă au mai rămas zgribulite printe copacii aproape goi, îşi cântau trilurile care reuşeau să te facă să crezi că te afli într-o sală de concert sinfonic. Copacii falnici care străjuiau poieniţa te ocroteau parcă de tot ce era rău şi îţi dădea senzaţia că te afli ăn sânul familiei, unde nimeni şi nimic nu poate să strice momentele frumoase petrecute alături de cei dragi.
            Susurul apei contura acel tablou minunat şi îi dadea culoare, toate se petreceau atât de frumos într-un ambient plăcut alături de colegi  cu care râdeam, povesteam şi ne spuneam unele năzdrăvănii făcute în copilărie, care acum ni se păreau amuzante, dar atunci poate de multe ori eram pedepsiţi pentru ele.
            Încetul cu încetul lumina parcă se vedea tot mai vag, uitându-ne pe bolta cerească un nor acoperise poieniţa şi începea printre raze de soare să cerne picături de apă. Nu ne-am speriat de ploia începută şi am rămas acolo deoarece nu voiam ca o zi aşa frumoasă să ia sfârşit aşa, ci cum am venit, cu sufletul plin de bucurie, lumină şi cu vreme bună. După câteva minute de ploaie cerul s-a înseninat şi din colţ în colţ un curcubeu şi-a făcut apariţia, aducând în sufletul meu bucurie.
            Deoarece tot ce e frumos ia sfârşit repede, seara începea să se aşterne peste sat, iar nouă ne-a sosit timpul să plecăm de pe acele meleaguri mirifice. Cu sufletele împăvate ne-am despărţit, mergând fiecare la casa lui, dar cu gandul acolo, sub frumosul curcubeu.
            Seara cănd m-am aşezat în pat m-am gândit la cele petrecute  pe parcursul zilei şi mi-am dat seama ca totul e ca în viaţă: sunt momente frumoase, inedite, urmate uneori de momente mai puţin frumoase, dar totul se termină sub bolta curcubeului, adică toate se termină cu bine. „ După orice ploaie, iese soarele.”




Chestionar referitor la lectură

-chestionarul a fost aplicat  într-un mic proiect de literatură locuitorilor oraşului Vişeu de Sus, din dorinţa de a evidenţia relaţia acestora cu literatura. Răspunsurile au reflectat interesul lor pentru lectură- sau chiar absenţa acestuia- frapante fiind răspunsurile nepoliticoase în fata unui chestionar despre lectură, reticenţa şi suspiciunea- unii crezând că elevii care au aplicat chestionarele ar strânge fonduri pentru diverse scopuri dubioase. Componenţa unui asemenea chestionar şi răspunsurile trecătorilor au fost înregistrate de Maria Livia Vlaşin- elevă în clasa a IX-a A, profil matematică- informatică, de la Liceul Teoretic „Bogdan- Vodă”, din localitate.

 Întrebări

1.Care e cartea dumneavoastră preferată?
2.De cine este scrisă?
3.Care este scriitorul preferat?
4.Ce puteţi să ne spuneţi despre el?
5.Care este ultima carte citită?
6.Ce ştiţi despre Marin Preda?
7.Enumeraţi câteva balade din popor.
8.Opinia persona: Care este cea mai cunoscută poezie scrisă de un poet român?
9.Enumeraţi câteva poezii scrise de George Coşbuc .
10.Opinia personală: Care este cea mai cunoscută operă scrisă de Ion Creangă ?



Răspunsuri

1. Ion
2.Liviu Rebreanu
3.George Coşbuc.
4.E poetul ţăranilor.
5.Vin ploile
6. Este un scriitor foarte reprezentativ pentru români
7.Mioriţa , Toma Alimoş
8. Luceafărul
9.Noi vrem pământ , El Zorab , Moartea lui Fulger , Vestitorii primăverii .
10.Amintiri din copilărie.



1.Invitaţie la vals
2. Mihail Drumeş
3.Mircea Eliade
4.A scris Maitreyi.
5.Ţiganiada
6.A scris Moromeţii , Cel mai iubit dintre pământeni .
7.Mioriţa, Toma Alimoş
8.Iarna pe uliţă
9.El Zorab ,Paşa Hassan
10.Harap Alb



1.Istoria religiilor
2.Mircea Eliade
3.Mihai Eminescu
4.A fost ucis .
5. nu a ştiut să răspundă
6. A scris Moromeţii .
7.Gruia
8.Luceafărul
9.Noi vrem pământ , Mama , Iarna
10. Poveştile



1.Amintiri din copilărie
2.Ion Creangă
3.Ion Creangă
4.E scriitor.
5. nu a ştiut să răspundă
6. nu a ştiut să răspundă
7. nu a ştiut să răspundă
8.Ion Creangă
9.Mama
10. nu a ştiut să răspundă



1.Cărţiile de acţiune.
2. nu a ştiut să răspundă
3.George Coşbuc
4.E născut in Bistriţa Năsăud . A scris poezii cu lupte.
5.Atentate care urmau să schimbe România
6.A fost scriitor .
7.Mioriţa
8.O scrisoare de la Muselim Selo
9.Nunta Zamfirei ,O scrisoare de la Muselim Selo, El Zorab
10. Amintiri din copilărie



1. nu a ştiut să răspundă
2. nu a ştiut să răspundă
3.Lucian Blaga
4. nu a ştiut să răspundă
5. Ileana Vuplescu : Mănâncă,roagă-te ,citeşte
6.A scris Cel mai iubit dintre pământeni.
7. nu a ştiut să răspundă
8. nu a ştiut să răspundă
9. nu a ştiut să răspundă
10. nu a ştiut să răspundă



1.Filocalia
2. nu a ştiut să răspundă
3. nu a ştiut să răspundă
4. nu a ştiut să răspundă
5.Filocalia
6. nu a ştiut să răspundă
7. nu a ştiut să răspundă
8.Luceafărul
9. nu a ştiut să răspundă
10.Ion




1.Arta conversaţiei
2.Ileana Vulpescu
3.Adrian Păunescu
4.A scris Rugă pentru parinţi 
5.Singur pe lume
6.A scris Moromeţii
7.Mănăstirea Argeşului
8.Luceafărul
9.O scrisoare de la Muselim Selo
10.Povestea porcului





1.Cireşarii
2. nu a ştiut să răspundă
3.Ioan Slavici
4.A scris Mara.
5.La răscruce de vânturi
6.A scris Moromeţii
7.Mioriţa
8.O furnică
9.Noapte de vară
10.Amintiri din copilărie

Concluzie

Pot să spun că am întalnit mulţi oameni culţi cărora le-am adresat întrebări, iar majoritatea răspunsurilor au fost corecte. Însă am întâlnit si oameni care nu au avut plăcerea de a-şi petrece cinci , şase minute din timpul lor preţios pentru a răspunde la câteva întrebări de cultură generală despre scriitorii români şi operele lor.
Am întâlnit oameni care ar fi vrut să răspundă, dar nu aveau timp, însă am întâlnit şi oameni care, folosind imprecaţii ( adică ofense şi înjurături ), m-au refuzat , dar şi care, pur şi simplu , m-au ignorat.
Cei care mi-au răspuns au fost de diferite vârste , de la 17 ani până la 60. Majoritatea persoanelor care mi-au acordat atenţie au fost de sex masculin.
Am fost dezamăgită să aflu că multe persoane nu ştiu balade din popor , că nu au citit de mult timp , şi că unii subiecţi nu ştiu de cine este scrisă cartea lor preferată, însă nu mă aşteptam ca toate persoanele supuse interviului meu să ştie atât de multe poezii scrise de George Coşbuc.
Sper ca pe viitor oamenii să citească mai mult , căci este spre binele lor.

Vlaşin Maria-Livia ,
Clasa a IX-a , profil matemati-informatică


Strălucire rece, de Vanesa Mădălina Ivaşcu


Am o stare tare ciudată, vreau mai mult de la mine. Vreau să mă împac cu mine....In aer e o caldura liniştită. Totul în jur pare adormit.Toamna capată glas...e ecoul surd al frunzelor ce incep să cadă...Ploaia săruta pământul cuprizându-l in braţele sale cu şuvoaie îndrăzneţe.Frunze plutesc,şoptind secrete culese din tăceri,sub o ploaie de vise. Natura suspină prin fulgere, fulgere lungi ce străbat norii si înfricosează.
          Mă trezesc din somn cuprinsă de o mireasma de tinereţe,ce mă ridică din inima întunericului.
Ies din casă cu paşii incerţi si tăcuţi.Privesc cerul...Lumina lunii  se sparge în mii şi mii de cioburi care la randul lor se sparg.Plutesc printre notele cântecului pe care glasurile lor ascuţite îl îngână.Închid ochii şi o simt exact aici,în mine, cum se desprinde de pe cer şi se îmbină cu imaginaţia mea. Mă atinge,iar eu o simt atât de rece,atât de fină… Atât de pură si nevinovată,cum apare ea pe nevăzute,cum o văd si cum o simt eu aşa izvorăşte din mine dorinţa de a o privi neîncetat,nopţi şi nopţi de-a rândul.Izvorul infinit al luminii din care ies suliţe de lumina ce străpung mereu şi mereu ochii mei mă copleşeşte. Dar ochii mei mici şi negri nu înoată în lumină, în atâta stralucire ,aşa că orbiţi de întuneric se închid. Dar şi aşa eu tot o văd, căci ea apare ca o zană de praf.
         O admir chiar si în vis, dar dorul meu de a simţi atingerea atât de pura a ei izbucneşte din mine, şi o prinde…o strange atât de tare încât ea sfarşeşte transformată în frumuseţe…apoi dispare. Adorm,dar ea nu mai apare,rămâne acolo sus pe cer ,unde o pot privi eu noapte dupa noapte…dar acum somn uşor...





Mă doare luna cu ochii trişti- Alexandra Marincat


Am încercat să aştern pe foaia asta
tot ce simt,
doar că mă împiedică
neputinţa cuvintelor mele
de a exprima ce vreau să scriu.



Mă dor palmele ce te-au creat,
şi pielea pe care ai atins-o,
mă dor ochii ce te-au contemplat
şi părul prin care te-ai jucat de-atâtea ori,
mă doare sângele ce-mi alerga
nebun prin vene pentru tine,
şi timpul ce l-am investit m-apasă,
mă dor buzele ce te-au hrănit
şi inima ce mi-ai ucis,
mă dor şi clipele ce le trăiesc în lipsa ta,
mă dor privirile celor din jur,
şi întrebarile mă dor,
mă doare luna cu ochii trişti,
lumina soarelui mă îngheaţă ...

Literatura pentru mine înseamnă...



Literatura pentru mine înseamnă litere ce şi-au găsit rostul, cuvintele minţii, trăiri sufleteşti, culori, miresme, senzaţii, eliberare de constrângeri, de timp, de religii sau mişcări...
Literatura pentru mine înseamnă o escapadă la mare în septembrie cu doar 5 lei în buzunar, cu rucsacul în spate, trei prieteni buni, un pachet de ţigări şifonat şi un aparat foto...
Literatura pentru mine înseamnă un salt cu paraşuta de la zece mii de metri, un râu învolburat şi mânios de munte sau un lac nemărginit de liniştit, o ploaie rece de toamnă sau una rapidă de vară, un tunet ce îţi vibrează până în plămâni...
Literatura pentru mine înseamnă libertate, aer curat, lumină, viaţă şi moarte...

Literatura pentru mine înseamnă...

-evadare din realitate
-un amalgam de idei profunde şi sentimente
-prilejul regăsirii de sine prin identificarea cu anumite personaje
-o nouă viziune asupra lumii
-dezvoltarea propriilor orizonturi
-VIAŢA

Literatura pentru mine înseamnă pentru mine detaşare, ambiţie, voinţă, sentiment, pasiune ....în a termina acea carte începută ce-ţi face cu ochiul, o pregătire pentru viaţă .


Literatura pentru mine înseamnă cel mai bun prieten. E acel prieten care mă ascultă necondiţionat în tăcere atunci când în jurul meu se dau lupte crâncene şi batjocoritoare pentru problemele existenţiale. Este acel prieten care mă acceptă aşa cum sunt: mică, urâtă, baieţoasă. Este prietenul care nu râde de mine dacă nu ştiu să merg pe tocuri, nici măcar nu-mi cere asta. Nu mă îndeamnă să fiu ca cei fără inimă; să-mi doresc maşini sau averi. Literatura este singurul bărbat în care poţi avea încredere că nu te minte, nu te înşeală şi îţi dă siguranţa că vei fi mereu protejată. Literatura nu e o curvă care nu face decat rău şi distruge vieţi. Literatura este elixirul minţii învolburată de cunoaştere şi cel mai pur şi ceresc sentiment: dragostea. Literatura pentru mine este totul. Literatura te ajută şi să închizi ochii la răutăţile şi frustrările celor din jur. Pentru că ştim...oricât de buni am fi şi oricât am încerca să ne integrăm în societate, exista cineva care îşi refulează frustrările asupra noastră.

Literatura e ...totul. Datorita ei am devenit "visătoare cu normă întreagă". Literatura e o arhivă de sentimente şi personalităţi. Literatura e ură, mânie, furie, dragoste, generozitate. Lit​eratura e un instrument care te ajută să te autoeduci.

Literatura pentru mine înseamnă un gest de libertate, o opţiune personală ( cum citesc, ce citesc, când, pe cine, de ce citesc), o formă de detaşare de realitate, o întâlnire cu minţi , simţiri unice, memorabile, polemice sau suave, convingătoare, sensibile sau ironice. Cu fiecare personaj trăiesc, simt, gândesc, îmi imaginez. Cu fiecare scriitor urmez o cale, experienţe prin care am trecut sau voi trece, universuri posibile, lumi imaginare sau simililumi ( cum le-ar numi Blaga) şi în final simt zestrea umană în mine: iluziile, sentimentele, speranţele, înfrângerile, dilemele care ştiu că nu sunt doar ale mele, ci aparţin ancestral tuturor. Prin literatură eu devin de fapt noi.


Contribuitori: Alexandra Marincat, Andra Coman, Maria Pop, Adeline Timiş, Diana Grad, Monica Grad

Interviu cu pictorul Alex Lazăr

















La Festivalul Interjudeţean “Armonii de primavară”, desfăşurat sâmbătă, 21 mai 2011, au fost prezentate la o expoziţie de arte vizuale câteva lucrări ale tinerilor artişti vişeuani. Expuse în holul primăriei vişeuane, ca preambul la întâlnirea poeţilor din nordul ţării, lucrările lor de desen, grafică şi sculptură au fost prezentate de Zsegora Ghertrude, professor de arte plastice la Liceul Teoretic “Bogdan- Vodă”, din Vişeu de Sus.
Dintre artiştii în devenire prezenţi- majoritatea sunt elevi de gimnaziu şi liceu, dornici să urmeze Academia de Arte Plastice şi Design- l-am intervievat pe tânărul Alex Lazăr, elev în clasa a 12-a la Grupul Şcolar Vişeu de Sus. Dintre cei prezenţi, acesta pare a fi, de departe, unul cu o viziune personală, extrem de originală .
               R-   De cand pictezi/desenezi?
          Alex- De aproximativ un an, am mai încercat şi înainte, dar nu m-am concentrat niciodată prea mult pe asta.
         R-Cum ţi-ai descoperit această pasiune?
         Alex –Sincer, nu ştiu , influenţa unor prieteni care au văzut ca ma pricep un pic şi, având în vedere că întotdeauna am fost atras de arta vizuală, a fost destul de simplu să încep cu asta
         R-  Cum lucrezi? Cum îţi alegi subiectul pentru ceea ce desenezi/pictezi?
Sau şi mai bine- ce trebuie să aibă un obiect sau o persoană ca să devină subiectul creaţiei tale?
         Alex - În mare parte lucrez acasă , în faţa calculatorului,  nu trebuie să aibă nimic special,trebuie să-mi vină mie ceva în minte, ca să mă folosesc de subiect  şi de obicei e destul de simplu, încerc cât de mult să tot scot ceva nou căt de des posibil.
        R-  Am văzut în desenele tale şi o tendinţă abstractă, de a reprezenta poate chiar idei, te indruma cineva? Sau ţi-ai găsit stilul tău personal facând asta?
       Alex - Nu cred că am stilul meu propriu , încerc doar să nu mă adaptez la stilurile altora , acum cand avem internetul la degete e foarte simplu să fii în ton cu arta contemporană , de aceea verific în fiecare zi ce apare nou şi încerc să trag câte un pic din fiecare stil, ca să vin cu o combinatie diferită.
     Caut originalitate, dar e greu de găsit , chiar şi pe a mea.
      R-  Da, trebuie să recunosc că impresia mea, privindu-ţi lucrarile e că ai un stil extrem de personal şi nu seamănă cu al nimănui.
     Prin urmare, originalitatea e criteriul pe care îl urmezi în primul rând?
      Alex -Da , e foarte uşor să plagiezi şi cred ca toţi ar trebui să ocolească asta.
      R-  Da, plagiatul e o problemă importantă, ce părere ai despre cei care creează într-un stil pentru ca aşa e la modă?
       Alex -E o pierdere de timp , moda trece  şi cred că trebuie să fii peste modă ca să atragi atenţia
     R- ce face atunci o operă - fie ea picturală- să fie recunoscută peste timp?
    Alex -Aaa...reclama , pentru început , pentru că,  logic, dacă o ţii numai pentru tine, nu va fi recunoscută prea curând  şi , da , iar mă întorc la originalitate, asta trebuie să facă o operă de orice fel, să spargă gura targului.
       Lumea vrea mereu ceva nou, de asta trebuie să le oferi constant ceva nou şi prin asta devii tu din ce în ce mai bun.
     R- Da, arta de consum versus arta pentru artă.
          În  ce măsura contează pentru tine aprecierile sau criticile altora?
          Te influentează?
Alex -Da , bineînţeles, le apreciez în prima fază,  dar mă şi influentează, dacă sunt critici constructive, încerc să mă folosesc de ele pe parcurs, iar dacă nu , încerc să fac ce ştiu eu mai bine pentru stârni şi mai multe aprecieri/critici, deci, da, mă influenţează mult, contează mult părerea altora, dar fiecare decide ce ia din părerile altora şi ce nu.
    R-  ai avut parte de păreri ale specialiştilor- profesori de arte plastice, critici de artă, pictori- care te-au ajutat să te formezi?
    Alex –În afara de îndrumările şi criticile domnişoarei profesoare Zsegora , nu chiar , am avut parte de critici şi pareri ale unor studenţi la arte şi ale câtorva artişti tatuatori , destul de cunoscuţi în domeniul lor.
          Şi, da, ale unor pictori locali
     R- Ce gen de pictură îţi place ţie personal? Există vreun pictor/designer/grafician pe care îl admiri pentru ceva?
    Alex -Ca gen ar fi  puţin realismul, şi, da, îmi place mult arta lui Dali, l-am urmărit o vreme, dar apreciez mult artiştii actuali , care activează în mai multe domenii ce ţin de artă , artişti precum Kat Von D, Drew Brophy sau Corey Miller.
     R- am văzut ceva dalian într-un desen al tău- esti atras mai mult de abstract în artă?
     Alex - Puţin , încerc să îmbin abstractul cu realismul.
     R- pomeneai de tatuatori, consideri tatuajul o artă? Sau cel putin o artă a prezentului?
    Alex -O consider o artă, mereu am considerat-o aşa , având rădăcini în culturi vaste ,chiar cred că e o artă destul de străveche .
    R- Exact
      Ieri se repeta în discursurile scriitorilor ideea că nu poti trăi din artă.
      Că arta e fără utilitate şi, totuşi, de ce oamenii aleg tatuajul ? De ce cumpără tablouri valoroase?
     Alex - Nu cred că poti trăi din artă, atâta timp cât te ocupi doar de pictură sau numai de grafică, e greu să profesezi într-un singur domeniu  şi când eşti artist , nu înţeleg de ce ai vrea să te limitezi la un singur stil , de ce să nu înveţi săa acoperi mai multe domenii, în felul acesta nu dispari.
        Oamenii care aleg tatuajul , din câte cunosc eu, majoritatea au ales tatuajul pentru că e ceva personal , când te tatuezi , trebuie să ai un scop, pentru că e o bucăţică de artă ce rămâne cu tine până mori , poţi să te tatuezi şi din simplul fapt că îti place acel artist şi vrei ca tu să fii " pânza" lui, ca să spun aşa .
       
         Pe de altă parte, cei ce cumpără tablouri valoroase , ori sunt colectionari înrăiţi care chiar apreciază arta , ori , cum cred eu că fac majoritatea , vor doar să se mândrească cu ceva scump, fără a şti ce semnificaţie are acel tablou sau imagine sau ce-şi atribuiesc ei.
         R -Internetul te ajută să-ţi promovezi creaţiile?
         Alex - Da , foarte mult , reţelele sociale, precum facebook-ul sau reţelele de promovare a tinerilor artişti, precum deviantart, sunt de mare ajutor în zilele astea.
                   Dar e periculos pentru că te poti promova foarte bine, dar poţi fi şi furat cu uşurinţă.
         R- Cum vezi arta viitorului?
        Alex - Nu prea ştiu ce să zic în privinţa asta, având în vedere că se chinuie acum să supravieţuiască , ar putea chiar să dispară încet-încet pe viitor .
                  Oamenii nu mai pun accent pe artă în viaţa lor, atât cum o făceau altadată.
                  Sunt preocupaţi de alte probleme.
                 Ca şi în muzică, câte influenţe poate avea muzica  şi mulţi care uită ce înseamnă ea
R-    cum pot fi protejaţi şi promovaţi artiştii
 Alex - Există asociaţii şi concursuri, pot fi de mare folos să te promovezi pe anumite căi , dar cred că sunt mai de folos pentru a cunoaşte lumea bună, pentru a te prezenta în faţa unor personalităţi, pentru ca mai târziu să decidă ei ce fac cu tine.
                    Dar la rândul nostru ne folosim unul de altul , ei de noi şi noi de ei , fiecare în scopurile sale.
                Interviu realizat de Monica Maria Grad, profesor de limba şi literatura română la Liceul Teoretic “Bogdan- Vodă”, Vişeu de Sus

Interviu cu George Vulturescu



  În cadrul ediţiei celei de-a XXXIII-a a Festivalului Interjudeţean “Armonii de primăvară “ numeroşi scriitori au fost prezenţi la primăria din oraşul Vişeu de Sus pe data de 21.05.2011 , printe ei aflându-se şi Virginia Paraschiv , Mihai Ganea , George Vulturescu , Gabriel Ciuban, George Târa precum şi alţii.

            Domnul George Vulturescu a acordat un interviu elevilor Liceului Teoretic “Bogdan-Vodă” din Vişeu de Sus. La prezentarea domnului Lucian Perţa , director al Casei de Cultură din Vişeu de Sus , l-a recomandat pe acesta ca fiind un scriitor ce oferă mereu un aer proaspăt lectorilor , poet al Nordului , având ceva special în felul lui de-a fi. De asemenea , a mai adăugat faptul că domnul Vulturescu are multe calităţi speciale care cu timpul vor scoate la iveală adevăruri “dureroase”.
            Pe de altă parte , la începerea Festivalului “Armonii de primăvară” , George Vulturescu s-a declarat complet dezamăgit de faptul că în magazine nu prea sunt găsite anumite reviste , fiind nesigur şi de cariera sa internaţională.
            “ -Prima mea carte am scris-o , precum şi publicat-o în anul 1998 , numindu-se “Frontirea dintre cuvinte” , apărând la editura “Litera”.
            - Ce reusite aţi avut până in acest moment?
-Pot să spun cu mândrie faptul că am publicat revista Poesis , în acest moment sunt reprezentantul acesteia , pe de altă parte ea fiind prima revistă de poezie din ţară.
-V-aţi dorit dintotdeuna să fiţi poet sau aţi dorit să deveniţi altceva in tinereţe?
-De la început am ştiut că voi fi scriitor şi voi rămâne scriitor.
-Mai aveţi în plan şi alte lucrări cu caracter asemănător celorlalte volume scrise de dumneavoastră?
-Da , cu siguranţă. Poetul până e în viaţă scrie
- Câte volume aţi publicat până acum ?
- Şaisprezece volume publicate , numeroase poezii precum si eseuri.
-Mulţumim frumos pentru acest interviu. O zi plăcută.
-Mulţumesc şi eu. “

 De asemenea , domnul George Ţâra a avut amabilitatea de a răspunde unor întrebări ale elevilor. La caracterizarea domului Lucian Perţa , domnul Ţâra reiese a fi un om care a reuşit să menţină tonul de studenţie viu , onorând de asemenea fiecare ediţie a acestui festival.
-         Mă numesc George Ţâra , 59 ani .
-         Domnule Ţâra , când v-aţi inceput cariera?
-         Am început în studenţie , în jurul vârstei de 20 ani. Luând-o altfel , am fost şi profesor , colaborant al presei culturale , prese de critică literară , după revoluţie am lucrat la revista Cuvântul ” . În anul 1996 am revenit în Bistriţa unde am lansat un cotidian “Actualitatea Bene” , o revistă de etnografie şi etnologie , actualmente lucrez la o revistă ecologica care se numeşte “Ecotera”.
  Din păcate , scuzându-se , domnul George Ţâra a fost nevoit să se retragă alături de ceilalţi colegi ai săi în sala de deschidere a festivalului.
 Reporter : Hapca Ioana-Mădălina

Festivalul “Armonii de primăvară” ediţia a XXXIII-a,Vişeu de Sus




Astăzi, 21.05.2011,  la primăria oraşului Vişeu de Sus a avut loc a XXXIII-a ediţie a Festivalului “Armonii de primăvară”. Începând cu ora 10:30 au sosit în faţa primăriei oraşului scriitorii maramureşeni şi viitorii pictori vişeuani. Domnişoara profesoară de arte plastice Szegora Gertrude a deschis această festivitate cu frumoasa expoziţie de artă realizată de elevii claselor V-XII, aparţinând Liceului Teoretic “Bogdan-Vodă” şi Grupului Şcolar Vişeu de Sus. Aceştia s-au mândrit cu câteva picturi, sculpturi şi lucrări grafice unite într-o expoziţie de lucrări reprezentative.
După această expoziţie, scriitorii şi cei care au realizat picturile au fost intervievaţi de către elevii Liceului Teoretic “Bogdan-Vodă” din Vişeu de Sus.
Cei prezenţi au fost rugaţi să poftească în sala mare de şedinţe a Consiliului Local, unde fiecare scriitor a putut să ia cuvântul şi să vorbească despre scrierile sale. Primarul Vasile Ciolpan a fost şi el prezent la acest eveniment, felicitând poeţii maramureşeni. În sala de sedinţe domnul Perţa Lucian, director al Casei de Cultură din localitate, a început sedinţa prin a prezenta scriitorii. Aceştia sunt:Virginia Paraschiv, Mihai Ganea,Viorel Mureşan, Ştefan Doru Dăncuş, domnul GeorgeVulturescu, Gavril Ciuban, George Ţăra ,Gheorghe Sasu, Aurel Pop. Ei şi-au prezentat cărţile şi revistele apărute încă din 1990. Printre celebrele reviste maramureşene se numără revista ”Poesis” a domnului Vulturescu sau editura “Transilvania” a domnului Mihai Ganea. S-a abordat subiectul cărţilor, subiectul literaturii române contemporane şi destinul ei astăzi , subliniind rolul semnificativ în viaţa românilor şi a tinerilor din ziua de azi. Literatura română este îmbogăţită prin creaţiile lor , iar Festivalul “Armonii de primăvară” este un semn de recunoaştere a acestora şi în acelaşi timp de deschidere către publicul cititor .

         Realizat de Mărioara Vancea, elevă în clasa a 9-a E
Liceul Teoretic “Bogdan –Vodă”, Vişeu de Sus
        



Arta de a pierde - Monica Maria Grad


                         

 

 

                                                          


           Motto: “ Puterea celui cu adevărat puternic astfel se manifestă: să ştii că poţi distruge pe cineva, să n-o faci şi acela să nu ştie.” Marin Preda
                      „În lumea asta infernală/ Cu nebunia în derivă,/Prefer greşeala personală/ Decât prostia colectivă.”     Constantin Tudorache

            Dacă arta e chemată să exprime frumosul în diversitatea formelor sale, iar a pierde nu pare să aibă vreo legătură cu frumosul, atunci titlul de faţă pare total nejustificat. Nimic mai fals, căci, aşa cum în aparenţă ceea ce e frumos ascunde un preţ, un sacrificiu sau chiar o povară, câştigul sau succesul are un preţ consistent. Însă ce legatură are cu pierderea?
            Deseori mi se întâmpla să mă opresc preţ de o clipă şi să mă gândesc la eroul tragic: eroul care trebuie să moară pentru a salva o idée sau un principiu. Fireşte că de fiecare dată mi se părea nedrept, lumea strâmbă şi absurdă şi fireşte incapabilă să valorizeze nu numai principiile, dar şi omul superior pe care orice fiinţă umană, convenţie socială, ordine umană şi morală ar trebui să-l recunoască. Ei bine, în lumea reală, acestea din urmă nu numai că nu reprezintă constante, dar nici măcar nu sunt necesităţi.
Prizonieri ai nevoilor primare, fiecare ne cuibărim în interiorul reconfortant şi iluzoriu al mulţumirilor şi necesităţilor imediate, iar cele care sunt dincolo de lumea materială, respectiv ideile, principiile par a fi inumane sau cel puţin deplasate în raport cu realizarea imediată a lucrurilor posibile, realizabile şi facile. Prin urmare, dacă ajungi să valorizezi ceva ce nu depinde de interesul imediat, te-ai autocondamnat să urci un munte către vârful  căruia cei care te însoţesc devin din ce în ce mai puţini. Căci tăria credinţelor se atenuează odată cu profunzimea şi duritatea confruntării lor cu realitatea. Şi în definitiv e normal să fie aşa. Drumul drept nu e făcut pentru oricine, tăria principiilor nu stăpâneşte decat pe aceia capabili de renunţare la sine şi aceasta din urmă e dificilă şi, de aceea, pentru cei puţini şi dezinteresaţi. Mi-a luat multă vreme până să spun lucrurilor pe nume, până să acţionez, să ajung să-mi păstrez sufletul undeva într-o sferă intangibilă celor care caută neapărat să-mi vadă interiorul, să găsească slăbiciunile şi să poată astfel desconsidera şi condamna pe cel care are de afirmat un principiu şi în consecinţă de înfruntat atacurile adiacente. Drumul adevărat de abia acum începe. Din momentul în care înveţi să spui NU.

Laşitatea mea fără margini…Dacă eu însămi aş depinde de principiile, sentimentele şi ideile pe care le promovez, nu ştiu dacă aş putea fi mulţumită sau dezamăgită. Nu îţi dai seama de importanţa şi valoarea unui om până nu îl pierzi, până nu ai nevoie cu adevărat de sprijinul şi prezenţa lui. Îmi dau seama constant că ceea ce fac nu e suficient, e o palidă, falsă, uneori chiar ofilită floare. E reflexul unei laşităţi înfiorătoare. De asta îmi dau seama în permanenţă de câte ori nu spun lucrurilor pe nume, de câte ori nu mărturisesc oamenilor de valoare cât înseamnă, cât îi iubesc sau cât de necesar şi vital e aportul lor pe-o lume de nimic.
            Mi se întâmplă să cunosc cu adevărat câte un om de curaj, să-i simt golul din suflet, principiile nealterate în pofida golului, cum mi s-a întâmplat recent. Atât de similar mie: în neputinţa de a fi fost vreodată liber, în nevoia de a fi înţeles, în efortul neobosit şi neîntrerupt de a face ceea ce trebuie, până la capăt, până în pânzele albe, în ciuda tuturor opreliştilor, aşa cum e în realitate nevoie. Şi totuşi, acest om duce un teribil război- cu sine însuşi şi cu toată lumea. Un război cu sine însuşi pentru că realmente conştientizează ce au făcut influenţele şi ceilalţi din el şi ce este el în realitate: un om candid, prietenos, afectuos, uman peste măsură.
Cu cea din urmă pentru că nu îl lasă să fie liber, pentru că îi pasă, pentru că e acolo de fiecare dată când ceva rău se întâmplă şi, în pofida neantului din suflet, nu ezită. Merge de fiecare dată până la capăt. Şi trebuie să recunosc că asta mă copleşeşte şi îmi dau seama realmente cât înseamnă un asemenea om. Dacă ar fi să realizez în inima mea un colaj cu oameni, i-aş alege pe cei de curaj, pe cei modeşti în adevăratul sens al cuvântului, pe cei ale căror fapte vin cu adevărat numai din suflet. Şi dacă ar fi să mă aleg pe mine printre ei aş ezita pentru că propriul meu război cu mine însămi e încă fad.