Planeta Wow

 

                 

Într-o zi superbă, când razele soarelui albăstreau castrele extratereştrilor,eu,

extraterestrul Wlly am mers la Callaman, restaurantul nostru,pentru a rumega nişte susli,

dar spre surprinderea mea acolo a aparut o femeiuşcă, razboinică; ea făcea dreptate pentru creaturile micuţe care erau asuprite de cele mari. Era o adevarată femeie înaltă,musculoasă

 şi isteaţă. Deşi puterile rasei mele de extraelnezi nu erau foarte mari, aş fi facut o echipă

foarte bună cu această fată.

Stând pe gânduri: ce să fac ca să intru în vorbă cu dânsa, mi-a venit minunata idee de-a

merge la ea şi să o întreb cum o cheamă. Spre surprinderea mea,ea,mi-a raspuns politicos:

-Bună!Numele meu este Hermia.

Dupa o mică conversaţie, luând un pic de curaj, am întrebat-o dacă ar vrea să facem

echipă împotriva răutatilor şi infractiunilor de pretutindeni. Ea, bucuroasa, ca o să aibă un

nou partener mi-a zis:

-Ei...Ca să fii partenerul meu trebuie să văd ce calităţi ai în luptă . Şi cel mai bine ar fi

să vii cu mine pe teren pentru a vedea ce poţi.

Entuziasmat, am zis da. Împreună am mers în Minciunland, în oraşul minciunii şi al corupţiei şi

totodată a luminii de pe castrele extratereştrilor pentru a-i arăta originea mea şi pentru

a-mi testa calităţtile în luptă. Şi când colindam străzile am vazut o bătrână-lup cum era

jefuită de portofelul cu lobe de către un neruşinat de linfiac de pe planeta Boznia.Hermia

şi cu mine, văzând neleguirea, am zburat ca să-l prindem şi să-l ducem la închisoarea

interstelară, dar el, dintr-o clipită a luat-o pe strada Corupţiei.

Din fericire cu răcnetul meu ultrasonic l-am făcut să cadă la pământ, iar Hermia

  l-a prins cu lasoul ei magnetic. După acestă faptă bună, acest criminal a fost exilat la închisoare unde şi-a petrecut tot restul vieţii, a fost nevoit să cureţe materiile fecale ale şobolanilor uriaşi, mâncători de citoplasma. După acest fapt, eu am devenit partenerul Hermei şi nimeni de pe planetă nu a avut curajul să lupte contra echipei de Luptători Interplanetari.

   

                                                                                                           

                                                                                   by Andreica Cristina                   

                                                

       Enigma extraterestrului

                                De Diana Ţiplea

     Era o seară rece de toamnă. Priveam din pat, pe geamul aburit peisajul crispat, din spatele perdelelor, din camera mea. Se petrecea ceva exuberant,d eoarece în faţă-mi jucau nuanţele de verde. Pentru o clipă credeam că visez, asa că m-am apropiat să observ mai bine ceea ce se petrecea dincolo de zidul care mă despărţea de acel peisaj enigmatic.

     Totodată, privirea îmi arătă că afară se afla o navă spaţială în care se găseau doi omuleţi de dimensiuni mici. Erau îmbrăcaţi foarte bizar având un costum de culoare verde, iar pe braţe nişte fâşii galbene. Ochelarii opaci şi foarte înguşti creau impresia că sunt nişte boabe de măsline. Făcând o promenadă în apropierea casei mele, am sesizat că este un extraterestru.

Se pare că acesta îşi căuta un loc unde să se adăpostească peste noapte.

Mi-am luat paltonul pe mine şi am ieşit afară, fiind foarte ospitalieră cu el şi invitându-l să-şi petreacă noaptea în căsuţa bunicii, profitând de faptul că ea era plecată. Nu părea să fie foarte bucuros de fapta mea, tratându-mă cu indiferenţă , mă urmă totuşi în casă. Un lucru straniu la el,mi s-a părut faptul că tot timpul în urma lui se afla un robot, care era un fel de slugă pentru acesta. Îi prezentam camera unde putea să se odihnească şi celelalte încăperi, precum şi bucătăria. La vederea lucrurilor ce l-au înconjurat, a făcut o fată extravagantă, care mi-a dat impresia că acel loc nu este destul de confortabil pentru el. Explicaţia nu era aceasta, pentru că eram decisă să observ fiecare mişcare realizată de micul omuleţ. Mai târziu am văzut că aceşti omuleţi erau diferiţi de oameni, deoarece ei nu se hrăneau cu mâncare precum noi pământenii, ci prin curent. Robotul care îl însoţea se pare că era o sursă ajutătoare a acestuia. În tot timpul cât am stat sub observaţia lui, el nu s-a atins de patul confortabil ce îi era în faţă. Mi-am dat seama că pentru extratereştrii somnul nu există, fiind fiinţe înzestrate cu puteri extraordinare, având o mentalitate mult mai dezvoltată decât a omului.

În nava spaţială se aflau diferite aparate cu care extratereştrii monitorizează în fiecare zi ceea ce fac pământenii.

     Aşadar, pentru noi oamenii,a ceste fiinţe sunt o adevărată enigmă, deoarece nu ştim din ce parte a universului vin sau de cine au fost creaţi ei.