Planeta Wow


 

                 

Într-o zi superbă, când razele soarelui albăstreau castrele extratereştrilor,eu,
extraterestrul Wlly am mers la Callaman, restaurantul nostru,pentru a rumega nişte susli,
dar spre surprinderea mea acolo a aparut o femeiuşcă, razboinică; ea făcea dreptate pentru creaturile micuţe care erau asuprite de cele mari. Era o adevarată femeie înaltă,musculoasă
 şi isteaţă. Deşi puterile rasei mele de extraelnezi nu erau foarte mari, aş fi facut o echipă
foarte bună cu această fată.
Stând pe gânduri: ce să fac ca să intru în vorbă cu dânsa, mi-a venit minunata idee de-a
merge la ea şi să o întreb cum o cheamă. Spre surprinderea mea,ea,mi-a raspuns politicos:
-Bună!Numele meu este Hermia.
Dupa o mică conversaţie, luând un pic de curaj, am întrebat-o dacă ar vrea să facem
echipă împotriva răutatilor şi infractiunilor de pretutindeni. Ea, bucuroasa, ca o să aibă un
nou partener mi-a zis:
-Ei...Ca să fii partenerul meu trebuie să văd ce calităţi ai în luptă . Şi cel mai bine ar fi
să vii cu mine pe teren pentru a vedea ce poţi.
Entuziasmat, am zis da. Împreună am mers în Minciunland, în oraşul minciunii şi al corupţiei şi
totodată a luminii de pe castrele extratereştrilor pentru a-i arăta originea mea şi pentru
a-mi testa calităţtile în luptă. Şi când colindam străzile am vazut o bătrână-lup cum era
jefuită de portofelul cu lobe de către un neruşinat de linfiac de pe planeta Boznia.Hermia
şi cu mine, văzând neleguirea, am zburat ca să-l prindem şi să-l ducem la închisoarea
interstelară, dar el, dintr-o clipită a luat-o pe strada Corupţiei.
Din fericire cu răcnetul meu ultrasonic l-am făcut să cadă la pământ, iar Hermia
  l-a prins cu lasoul ei magnetic. După acestă faptă bună, acest criminal a fost exilat la închisoare unde şi-a petrecut tot restul vieţii, a fost nevoit să cureţe materiile fecale ale şobolanilor uriaşi, mâncători de citoplasma. După acest fapt, eu am devenit partenerul Hermei şi nimeni de pe planetă nu a avut curajul să lupte contra echipei de Luptători Interplanetari.
   
                                                                                                           


                                                                                   by Andreica Cristina                   


                                                








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu