Dacă dragoste nu e…

Încă din anii copilăriei, din curiozitate, am întrebat pe unii,

pe alţii, ce este iubirea. Din păcate, niciodată nu am obţinut un răspuns concret. Anii au trecut şi am întâlnit prima iubire, o iubire amară, plină de lacrimi şi suspine, alături de nopţi nedormite. Eram cu gândul doar la ea. Nu puteam să fac ceva: să mănânc, să mă joc etc. fără să mă gândesc la ea. Brusc a devenit pentru mine un viciu. Atunci mi-am dat

seama că viaţa pe care o trăiesc nu este numai roz, printre lucrurile bune şi momentele plăcute ale vieţii, există şi necazuri şi suferinţe. Tot din prima mea iubire am realizat cât de plăcut este acel sentiment, care se manifestă alături de unele reacţii ciudate: când o întâlneam (pe stradă...sau la şcoală ), inima îmi bătea cu putere, nu puteam să- mi iau ochii de pe ea- de parcă îmi erau lipiţi sau oarecum 
blocaţi în orbite, uneori nici nu clipeam, de teamă să nu îmi dispară din faţa ochilor; când se 
apropia, rămâneam fără cuvinte, pur şi simplu eram amuţit şi nu înţelegeam din ce cauză mi

 se întâmplă toate astea. Dar un om îndrăgostit, o persoană care iubeşte are sufletul senin şi
inima curată, precum e cerul cristalin când noaptea-i înstelată. Iubirea, doar iubirea, în unele 
cazuri te poate schimba.Te poate face să devii un om mai bun, cu suflet şi cu coloană vertebrală.
Omul care iubeşte cu adevărat, nu poate fi un om rău, pentru că inima lui bate cu

putere şi cu caldură, sufletul i se înseninează şi totodată mintea i se purifică.

               Azi, iubesc din nou, poate nu cu aceeaşi flacără a pasiunii şi cu aceeaşi ardoare 
cum am făcut-o pentru prima dată, dar sunt foarte fericit, pentru că atunci când iubeşti şi 
simţi că eşti şi tu la rândul tău iubit, fericirea vine de la sine. Azi îmi este uşor să zâmbesc, 
pentru că gust din fiecare moment plăcut al vieţii. Iubesc, trăiesc aşa cum vreau să trăiesc,

asta doar pentru a mă putea elibera de stres şi de griji, dar functionează. Uneori zâmbesc 
chiar prea mult, dar fericirea şi bucuria nu strică niciodată.

Din aceasta cauză sunt adeptul următoarei zicale: "Cauta fericirea şi bucuria în lucrurile 
mărunte". Viata asta devine uneori grea şi amară, dar trebuie să ne desprindem de grijile 
cotidiene şi să ne gândim puţin mai mult la fericire şi la liniştea sufletească.

              Prin urmare, iubeşte ! Iubind, vei fi un om mai bun, un om cu

sufletul deschis şi inima curată.               

Autor: Ştefan Vlaşin, elev în clasa a XI-a A la Liceul Teoretic „Bogdan- Vodă”,

               Vişeu de Sus