Aventura conştiinţei mele a început când am plecat la picnic împreuna cu
colegii mei. Pe drum în spre poieniţa la care am plecat, am trecut printr-o
pădure de foioase din care lin curgea ploaia de frunze îngălbenite pentru ca
era toamnă. Razele de lumină care parcă întretăiau pădurea mi-au vestit
apropierea poeniţei, care era luminată de palidele raye de soare. Ajunşi în
acel mic colţ de rai, ne-am făcut comozi şi am admirat împrejurimile. Totul era
atât de frumos, păsările care încă au mai rămas zgribulite printe copacii
aproape goi, îşi cântau trilurile care reuşeau să te facă să crezi că te afli
într-o sală de concert sinfonic. Copacii falnici care străjuiau poieniţa te
ocroteau parcă de tot ce era rău şi îţi dădea senzaţia că te afli ăn sânul
familiei, unde nimeni şi nimic nu poate să strice momentele frumoase petrecute
alături de cei dragi.
Susurul apei contura acel tablou minunat şi îi dadea
culoare, toate se petreceau atât de frumos într-un ambient plăcut alături de
colegi cu care râdeam, povesteam şi ne
spuneam unele năzdrăvănii făcute în copilărie, care acum ni se păreau amuzante,
dar atunci poate de multe ori eram pedepsiţi pentru ele.
Încetul cu încetul lumina parcă se vedea tot mai vag,
uitându-ne pe bolta cerească un nor acoperise poieniţa şi începea printre raze
de soare să cerne picături de apă. Nu ne-am speriat de ploia începută şi am
rămas acolo deoarece nu voiam ca o zi aşa frumoasă să ia sfârşit aşa, ci cum am
venit, cu sufletul plin de bucurie, lumină şi cu vreme bună. După câteva minute
de ploaie cerul s-a înseninat şi din colţ în colţ un curcubeu şi-a făcut
apariţia, aducând în sufletul meu bucurie.
Deoarece tot ce e frumos ia sfârşit repede, seara începea
să se aşterne peste sat, iar nouă ne-a sosit timpul să plecăm de pe acele
meleaguri mirifice. Cu sufletele împăvate ne-am despărţit, mergând fiecare la
casa lui, dar cu gandul acolo, sub frumosul curcubeu.
Seara cănd m-am aşezat în pat m-am gândit la cele
petrecute pe parcursul zilei şi mi-am
dat seama ca totul e ca în viaţă: sunt momente frumoase, inedite, urmate uneori
de momente mai puţin frumoase, dar totul se termină sub bolta curcubeului,
adică toate se termină cu bine. „ După orice ploaie, iese soarele.”
