Misterul Planetei, de George Georgescu









MISTERUL PLANETEI
                                                                                    de George Georgescu
                                                                 
            Odată cu anul 3005 se pregătea să plece şi prima navă pe Marte ,iar eu aveam norocul de a fi la bordul acesteia. Greu a fost drumul, dar în final am ajuns. Ne-am despărţit pentru a explora planeta.
      Eu am avut minunata surpriză de a găsi un oraş care era populat. M-am gândit să văd cum îşi petrec o zi aceşti verzişori, explorându-i îndeaproape.
       Am ales un marţian care era verde în totalitate, iar ochii parcă erau scoşi din orbite . După câteva poze a început misiunea. Se pare că ei dormeau conectaţi la nişte aparate care îi relaxau pe timpul nopţii.După ce micuţul s-a ridicat din pat, a intrat ca într-un dulap din care au început să iasă nişte lumini orbitoare. Brusc, acesta iese gata îmbrăcat şi pregătit de aşa- numita şcoală. Se urcă într-o maşină zburătoare şi plecă. Ajuns la scoală, s-au aşezat mai multi elevi pe scaune care parcă erau din Robo Kap. Deodată, din tavan coboară un fel de căşti care se ataşează la capetele elevilor, iar prin apăsarea unui buton de către un marţian mai în vârstă, din aceste căşti ies o multitudine de lumini care te împiedicau să vezi ceva.
      Am uitat să vă spun – oare- că toţi verzişorii aveau ochelari? Probabil să se protejeze de aceste raze. După scurt timp, elevii sunt decuplaţti de la aparate şi li se dă voie să plece.
      Se pare că individul pe care eu îl urmăream se duse la un aparat de unde scoase un fel de doză pentru suc, dar în loc să scrie Cola cum mă aşteptam, era desenat un semn care arăta că este radioactiv, iar când am gustat am simţit că ceva arde în mine. Cu chiu- cu vai am reuşit să iau o mostră fără să fiu observat de mulţime, dar era să îmi pierd subiectul, aşa că m-am grăbit să-l caut. Se pare că acesta se îndrepta spre casă. Am mai făcut câteva poze, ca un adevărat paparazzo şi am mai scris câte ceva despre ce vedeam în jur în timp ce îl urmăream pe aşa -zisul meu prieten.Acesta părea din ce în ce mai ciudat. Individul a înghiţit câteva pastille care păreau să fie mâncare, iar acesta s-a aşezat din nou în pat, conectându-se la aparate, iar mie mi-au comunicat câtiva colegi prin staţie că trebuie să decolăm . În graba mea, am uitat notiţele şi pozele lângă casa marţianului.
      Eram sigur că nimeni nu mă va crede, dar eu ştiu ce am văzut .  Într-o bună zi mă voi întoarce pentru a -mi relua munca pe această ciudată şi misterioasă planetă despre care doar eu ştiam adevărul, mai rămânea doar întrebarea dacă există viaţă şi pe alte planete în afară de Marte. Hmmmm…….Poate voi afla într-o viitoare expediţie….

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu