Aventura conştiinţei mele a început când am plecat la picnic împreuna cu
colegii mei. Pe drum în spre poieniţa la care am plecat, am trecut printr-o
pădure de foioase din care lin curgea ploaia de frunze îngălbenite pentru ca
era toamnă. Razele de lumină care parcă întretăiau pădurea mi-au vestit
apropierea poeniţei, care era luminată de palidele raye de soare. Ajunşi în
acel mic colţ de rai, ne-am făcut comozi şi am admirat împrejurimile. Totul era
atât de frumos, păsările care încă au mai rămas zgribulite printe copacii
aproape goi, îşi cântau trilurile care reuşeau să te facă să crezi că te afli
într-o sală de concert sinfonic. Copacii falnici care străjuiau poieniţa te
ocroteau parcă de tot ce era rău şi îţi dădea senzaţia că te afli ăn sânul
familiei, unde nimeni şi nimic nu poate să strice momentele frumoase petrecute
alături de cei dragi.
Susurul apei contura acel tablou minunat şi îi dadea
culoare, toate se petreceau atât de frumos într-un ambient plăcut alături de
colegi cu care râdeam, povesteam şi ne
spuneam unele năzdrăvănii făcute în copilărie, care acum ni se păreau amuzante,
dar atunci poate de multe ori eram pedepsiţi pentru ele.
Încetul cu încetul lumina parcă se vedea tot mai vag,
uitându-ne pe bolta cerească un nor acoperise poieniţa şi începea printre raze
de soare să cerne picături de apă. Nu ne-am speriat de ploia începută şi am
rămas acolo deoarece nu voiam ca o zi aşa frumoasă să ia sfârşit aşa, ci cum am
venit, cu sufletul plin de bucurie, lumină şi cu vreme bună. După câteva minute
de ploaie cerul s-a înseninat şi din colţ în colţ un curcubeu şi-a făcut
apariţia, aducând în sufletul meu bucurie.
Deoarece tot ce e frumos ia sfârşit repede, seara începea
să se aşterne peste sat, iar nouă ne-a sosit timpul să plecăm de pe acele
meleaguri mirifice. Cu sufletele împăvate ne-am despărţit, mergând fiecare la
casa lui, dar cu gandul acolo, sub frumosul curcubeu.
Seara cănd m-am aşezat în pat m-am gândit la cele
petrecute pe parcursul zilei şi mi-am
dat seama ca totul e ca în viaţă: sunt momente frumoase, inedite, urmate uneori
de momente mai puţin frumoase, dar totul se termină sub bolta curcubeului,
adică toate se termină cu bine. „ După orice ploaie, iese soarele.”
Chestionar referitor la
lectură
-chestionarul a fost
aplicatîntr-un mic proiect de
literatură locuitorilor oraşului Vişeu de Sus, din dorinţa de a evidenţia
relaţia acestora cu literatura. Răspunsurile au reflectat interesul lor pentru
lectură- sau chiar absenţa acestuia- frapante fiind răspunsurile nepoliticoase
în fata unui chestionar despre lectură, reticenţa şi suspiciunea- unii crezând
că elevii care au aplicat chestionarele ar strânge fonduri pentru diverse
scopuri dubioase. Componenţa unui asemenea chestionar şi răspunsurile
trecătorilor au fost înregistrate de Maria Livia Vlaşin- elevă în clasa a IX-a
A, profil matematică- informatică, de la Liceul Teoretic „Bogdan- Vodă”, din
localitate.
Întrebări
1.Care e
cartea dumneavoastră preferată?
2.De cine
este scrisă?
3.Care
este scriitorul preferat?
4.Ce
puteţi să ne spuneţi despre el?
5.Care
este ultima carte citită?
6.Ce
ştiţi despre Marin Preda?
7.Enumeraţi
câteva balade din popor.
8.Opinia
personală: Care este cea mai cunoscută poezie scrisă de un poet român?
9.Enumeraţi
câteva poezii scrise de George Coşbuc .
10.Opinia personală: Care este cea mai cunoscută operă
scrisă de Ion Creangă ?
Răspunsuri
1. Ion
2.Liviu
Rebreanu
3.George
Coşbuc.
4.E
poetul ţăranilor.
5.Vin
ploile
6. Este
un scriitor foarte reprezentativ pentru români
7.Mioriţa
, Toma Alimoş
8. Luceafărul
9.Noi
vrem pământ , El Zorab , Moartea lui Fulger , Vestitorii primăverii .
10.Amintiri
din copilărie.
1.Invitaţie
la vals
2. Mihail
Drumeş
3.Mircea
Eliade
4.A scris
Maitreyi.
5.Ţiganiada
6.A scris
Moromeţii , Cel mai iubit dintre pământeni .
7.Mioriţa,
Toma Alimoş
8.Iarna
pe uliţă
9.El
Zorab ,Paşa Hassan
10.Harap
Alb
1.Istoria
religiilor
2.Mircea
Eliade
3.Mihai
Eminescu
4.A fost
ucis .
5. nu a
ştiut să răspundă
6. A
scris Moromeţii .
7.Gruia
8.Luceafărul
9.Noi
vrem pământ , Mama , Iarna
10. Poveştile
1.Amintiri
din copilărie
2.Ion
Creangă
3.Ion
Creangă
4.E
scriitor.
5. nu a
ştiut să răspundă
6. nu a ştiut
să răspundă
7. nu a
ştiut să răspundă
8.Ion
Creangă
9.Mama
10. nu a
ştiut să răspundă
1.Cărţiile
de acţiune.
2. nu a
ştiut să răspundă
3.George
Coşbuc
4.E
născut in Bistriţa Năsăud . A scris poezii cu lupte.
5.Atentate
care urmau să schimbe România
6.A fost
scriitor .
7.Mioriţa
8.O
scrisoare de la Muselim Selo
9.Nunta
Zamfirei ,O scrisoare de la Muselim Selo, El Zorab
10.
Amintiri din copilărie
1. nu a
ştiut să răspundă
2. nu a
ştiut să răspundă
3.Lucian
Blaga
4. nu a
ştiut să răspundă
5. Ileana
Vuplescu : Mănâncă,roagă-te ,citeşte
6.A scris
Cel mai iubit dintre pământeni.
7. nu a
ştiut să răspundă
8. nu a
ştiut să răspundă
9. nu a
ştiut să răspundă
10. nu a
ştiut să răspundă
1.Filocalia
2. nu a
ştiut să răspundă
3. nu a
ştiut să răspundă
4. nu a
ştiut să răspundă
5.Filocalia
6. nu a
ştiut să răspundă
7. nu a
ştiut să răspundă
8.Luceafărul
9. nu a
ştiut să răspundă
10.Ion
1.Arta
conversaţiei
2.Ileana
Vulpescu
3.Adrian
Păunescu
4.A scris
Rugă pentru parinţi
5.Singur
pe lume
6.A scris
Moromeţii
7.Mănăstirea
Argeşului
8.Luceafărul
9.O
scrisoare de la Muselim Selo
10.Povestea
porcului
1.Cireşarii
2. nu a
ştiut să răspundă
3.Ioan
Slavici
4.A scris
Mara.
5.La
răscruce de vânturi
6.A scris
Moromeţii
7.Mioriţa
8.O
furnică
9.Noapte
de vară
10.Amintiri
din copilărie
Concluzie
Pot să
spun că am întalnit mulţi oameni culţi cărora le-am adresat întrebări, iar
majoritatea răspunsurilor au fost corecte. Însă am întâlnit si oameni care nu
au avut plăcerea de a-şi petrece cinci , şase minute din timpul lor preţios pentru
a răspunde la câteva întrebări de cultură generală despre scriitorii români şi
operele lor.
Am
întâlnit oameni care ar fi vrut să răspundă, dar nu aveau timp, însă am
întâlnit şi oameni care, folosind imprecaţii ( adică ofense şi înjurături ), m-au refuzat , dar şi care, pur şi
simplu , m-au ignorat.
Cei care
mi-au răspuns au
fost de diferite vârste , de la 17 ani până la 60. Majoritatea persoanelor care
mi-au acordat
atenţie au fost de sex masculin.
Am fost
dezamăgită să aflu că multe persoane nu ştiu balade din popor , că nu au citit
de mult timp , şi că unii subiecţi nu ştiu de cine este scrisă cartea lor
preferată, însă nu mă aşteptam ca toate persoanele supuse interviului meu să
ştie atât de multe poezii scrise de George Coşbuc.
Sper ca pe viitor oamenii să citească mai mult , căci este spre binele lor.
Am o stare tare ciudată, vreau mai mult de la mine. Vreau să mă împac cu
mine....In aer e o caldura liniştită. Totul
în jur pare adormit.Toamna capată glas...e ecoul surd al frunzelor ce incep să cadă...Ploaia săruta pământul
cuprizându-l in braţele sale cu şuvoaie îndrăzneţe.Frunze plutesc,şoptind secrete culese din tăceri,sub o ploaie de vise. Natura suspină prin fulgere, fulgere lungi ce străbat norii si înfricosează.
Mă trezesc din somn cuprinsă de o mireasma de tinereţe,ce mă ridică din inima întunericului.
Ies din casă cu paşii incerţi si tăcuţi.Privesc cerul...Lumina lunii se
sparge în mii şi mii de cioburi care la randul lor se sparg.Plutesc printre
notele cântecului pe care glasurile lor ascuţite îlîngână.Închid ochii şi o simt exact aici,în mine, cum se desprinde de pe cer şi se îmbină cu imaginaţia mea. Mă atinge,iar eu o simt atât de rece,atât de
fină… Atât de pură si nevinovată,cum apare ea pe nevăzute,cum o văd si cum o simt eu aşa izvorăşte din mine dorinţa de a o privi neîncetat,nopţi şi nopţi de-a rândul.Izvorul infinit al luminii din care ies suliţe de lumina ce străpung mereu şi mereu ochii mei mă copleşeşte. Dar ochii mei mici şi negri nu înoatăîn lumină, în atâta stralucire ,aşa că orbiţi de întuneric se închid. Dar şi aşa eu tot o văd, căci ea apare ca o zană de praf.
O admir chiar si în vis, dar dorul meu de a simţi atingerea atât de pura a ei izbucneşte din mine, şi o prinde…o strange atât de tare încât ea sfarşeşte transformatăîn frumuseţe…apoi dispare. Adorm,dar ea nu mai apare,rămâne acolo sus
pe cer ,unde o pot privi eu noapte dupa noapte…dar acum somn uşor...
Literatura
pentru mine înseamnă litere ce şi-au găsit rostul, cuvintele minţii, trăiri
sufleteşti, culori, miresme, senzaţii, eliberare de constrângeri, de timp, de
religii sau mişcări...
Literatura
pentru mine înseamnă o escapadă la mare în septembrie cu doar 5 lei în buzunar,
cu rucsacul în spate, trei prieteni buni, un pachet de ţigări şifonat şi un
aparat foto...
Literatura
pentru mine înseamnă un salt cu paraşuta de la zece mii de metri, un râu
învolburat şi mânios de munte sau un lac nemărginit de liniştit, o ploaie rece
de toamnă sau una rapidă de vară, un tunet ce îţi vibrează până în plămâni...
Literatura
pentru mine înseamnă libertate, aer curat, lumină, viaţă şi moarte...
Literatura
pentru mine înseamnă...
-evadare
din realitate
-un amalgam
de idei profunde şi sentimente
-prilejul
regăsirii de sine prin identificarea cu anumite personaje
-o nouă
viziune asupra lumii
-dezvoltarea
propriilor orizonturi
-VIAŢA
Literatura
pentru mine înseamnă pentru mine detaşare, ambiţie, voinţă, sentiment, pasiune ....în
a termina acea carte începută ce-ţi face cu ochiul, o pregătire pentru viaţă .
Literatura pentru mine înseamnă cel mai bun prieten. E acel
prieten care mă ascultă necondiţionat în tăcere atunci când în jurul meu se dau
lupte crâncene şi batjocoritoare pentru problemele existenţiale. Este acel
prieten care mă acceptă aşa cum sunt: mică, urâtă,
baieţoasă. Este prietenul care nu râde de mine dacă nu ştiu să merg pe tocuri,
nici măcar nu-mi cere asta. Nu mă îndeamnă să fiu ca cei fără inimă; să-mi doresc
maşini sau averi. Literatura este singurul bărbat în care poţi avea încredere
că nu te minte, nu te înşeală şi îţi dă siguranţa că vei fi mereu protejată.
Literatura nu e o curvă care nu face decat rău şi distruge vieţi. Literatura
este elixirul minţii învolburată de cunoaştere şi cel mai pur şi ceresc
sentiment: dragostea. Literatura pentru mine este totul. Literatura te
ajută şi să închizi ochii la răutăţile şi frustrările celor din jur. Pentru că
ştim...oricât de buni am fi şi oricât am încerca să ne integrăm în societate,
exista cineva care îşi refulează frustrările asupra noastră.
Literatura e ...totul. Datorita ei am devenit
"visătoare cu normă întreagă". Literatura e o arhivă de sentimente şi
personalităţi. Literatura e ură, mânie, furie, dragoste, generozitate. Literatura
e un instrument care te ajută să te autoeduci.
Literatura pentru mine înseamnă un gest de
libertate, o opţiune personală ( cum citesc, ce citesc, când, pe cine, de ce
citesc), o formă de detaşare de realitate, o întâlnire cu minţi , simţiri
unice, memorabile, polemice sau suave, convingătoare, sensibile sau ironice. Cu
fiecare personaj trăiesc, simt, gândesc, îmi imaginez. Cu fiecare scriitor
urmez o cale, experienţe prin care am trecut sau voi trece, universuri posibile,
lumi imaginare sau simililumi ( cum le-ar numi Blaga) şi în final simt zestrea
umană în mine: iluziile, sentimentele, speranţele, înfrângerile, dilemele care
ştiu că nu sunt doar ale mele, ci aparţin ancestral tuturor. Prin literatură eu
devin de fapt noi.
Contribuitori: Alexandra Marincat, Andra Coman, Maria Pop, Adeline
Timiş, Diana Grad, Monica Grad
La
Festivalul Interjudeţean “Armonii de primavară”, desfăşurat sâmbătă, 21 mai
2011, au fost prezentate la o expoziţie de arte vizuale câteva lucrări ale
tinerilor artişti vişeuani. Expuse în holul primăriei vişeuane, ca preambul la
întâlnirea poeţilor din nordul ţării, lucrările lor de desen, grafică şi
sculptură au fost prezentate de Zsegora Ghertrude, professor de arte plastice
la Liceul Teoretic “Bogdan- Vodă”, din Vişeu de Sus.
Dintre
artiştii în devenire prezenţi- majoritatea sunt elevi de gimnaziu şi liceu,
dornici să urmeze Academia de Arte Plastice şi Design- l-am intervievat pe
tânărul Alex Lazăr, elev în clasa a 12-a la Grupul Şcolar Vişeu de Sus. Dintre
cei prezenţi, acesta pare a fi, de departe, unul cu o viziune personală, extrem
de originală .
R- De cand pictezi/desenezi?
Alex- De aproximativ un an, am mai
încercat şi înainte, dar nu m-am concentrat niciodată prea mult pe asta.
R-Cum ţi-ai descoperit această
pasiune?
Alex –Sincer, nu ştiu , influenţa
unor prieteni care au văzut ca ma pricep un pic şi, având în vedere că
întotdeauna am fost atras de arta vizuală, a fost destul de simplu să încep cu
asta
R-
Cum lucrezi? Cum îţi alegi subiectul pentru ceea ce desenezi/pictezi?
Sau şi mai
bine- ce trebuie să aibă un obiect sau o persoană ca să devină subiectul
creaţiei tale?
Alex - În mare parte lucrez acasă ,
în faţa calculatorului, nu trebuie să
aibă nimic special,trebuie să-mi vină mie ceva în minte, ca să mă folosesc de
subiect şi de obicei e destul de
simplu, încerc cât de mult să tot scot ceva nou căt de des posibil.
R-
Am văzut în desenele tale şi o tendinţă abstractă, de a reprezenta poate
chiar idei, te indruma cineva? Sau ţi-ai găsit stilul tău personal facând asta?
Alex - Nu cred că am stilul meu propriu
, încerc doar să nu mă adaptez la stilurile altora , acum cand avem internetul
la degete e foarte simplu să fii în ton cu arta contemporană , de aceea verific
în fiecare zi ce apare nou şi încerc să trag câte un pic din fiecare stil, ca
să vin cu o combinatie diferită.
Caut originalitate, dar e greu de găsit ,
chiar şi pe a mea.
R-
Da, trebuie să recunosc că impresia mea, privindu-ţi lucrarile e că ai
un stil extrem de personal şi nu seamănă cu al nimănui.
Prin urmare, originalitatea e criteriul
pe care îl urmezi în primul rând?
Alex -Da , e foarte uşor să plagiezi şi
cred ca toţi ar trebui să ocolească asta.
R-
Da, plagiatul e o problemă importantă, ce părere ai despre cei care
creează într-un stil pentru ca aşa e la modă?
Alex -E o pierdere de timp , moda
trece şi cred că trebuie să fii peste
modă ca să atragi atenţia
R- ce face atunci o operă - fie ea
picturală- să fie recunoscută peste timp?
Alex -Aaa...reclama , pentru început ,
pentru că, logic, dacă o ţii numai
pentru tine, nu va fi recunoscută prea curând
şi , da , iar mă întorc la originalitate, asta trebuie să facă o operă
de orice fel, să spargă gura targului.
Lumea vrea mereu ceva nou, de asta
trebuie să le oferi constant ceva nou şi prin asta devii tu din ce în ce mai
bun.
R- Da, arta de consum versus arta pentru
artă.
În
ce măsura contează pentru tine aprecierile sau criticile altora?
Te influentează?
Alex -Da ,
bineînţeles, le apreciez în prima fază,
dar mă şi influentează, dacă sunt critici constructive, încerc să mă
folosesc de ele pe parcurs, iar dacă nu , încerc să fac ce ştiu eu mai bine
pentru stârni şi mai multe aprecieri/critici, deci, da, mă influenţează mult,
contează mult părerea altora, dar fiecare decide ce ia din părerile altora şi
ce nu.
R-
ai avut parte de păreri ale specialiştilor- profesori de arte plastice,
critici de artă, pictori- care te-au ajutat să te formezi?
Alex –În afara de îndrumările şi criticile
domnişoarei profesoare Zsegora , nu chiar , am avut parte de critici şi pareri
ale unor studenţi la arte şi ale câtorva artişti tatuatori , destul de
cunoscuţi în domeniul lor.
Şi, da, ale unor pictori locali
R- Ce gen de pictură îţi place ţie
personal? Există vreun pictor/designer/grafician pe care îl admiri pentru ceva?
Alex -Ca gen ar fi puţin realismul, şi, da, îmi place mult arta
lui Dali, l-am urmărit o vreme, dar apreciez mult artiştii actuali , care
activează în mai multe domenii ce ţin de artă , artişti precum Kat Von D, Drew
Brophy sau Corey Miller.
R- am văzut ceva dalian într-un desen al
tău- esti atras mai mult de abstract în artă?
Alex - Puţin , încerc să îmbin abstractul
cu realismul.
R- pomeneai de tatuatori, consideri
tatuajul o artă? Sau cel putin o artă a prezentului?
Alex -O consider o artă, mereu am
considerat-o aşa , având rădăcini în culturi vaste ,chiar cred că e o artă
destul de străveche .
R- Exact
Ieri se repeta în discursurile
scriitorilor ideea că nu poti trăi din artă.
Că arta e fără utilitate şi, totuşi, de
ce oamenii aleg tatuajul ? De ce cumpără tablouri valoroase?
Alex - Nu cred că poti trăi din artă,
atâta timp cât te ocupi doar de pictură sau numai de grafică, e greu să
profesezi într-un singur domeniu şi
când eşti artist , nu înţeleg de ce ai vrea să te limitezi la un singur stil ,
de ce să nu înveţi săa acoperi mai multe domenii, în felul acesta nu dispari.
Oamenii care aleg tatuajul , din câte
cunosc eu, majoritatea au ales tatuajul pentru că e ceva personal , când te
tatuezi , trebuie să ai un scop, pentru că e o bucăţică de artă ce rămâne cu
tine până mori , poţi să te tatuezi şi din simplul fapt că îti place acel
artist şi vrei ca tu să fii " pânza" lui, ca să spun aşa .
Pe de altă parte, cei ce cumpără
tablouri valoroase , ori sunt colectionari înrăiţi care chiar apreciază arta ,
ori , cum cred eu că fac majoritatea , vor doar să se mândrească cu ceva scump,
fără a şti ce semnificaţie are acel tablou sau imagine sau ce-şi atribuiesc ei.
R -Internetul te ajută să-ţi
promovezi creaţiile?
Alex - Da , foarte mult , reţelele
sociale, precum facebook-ul sau reţelele de promovare a tinerilor
artişti, precum deviantart, sunt de mare ajutor în zilele astea.
Dar e periculos pentru că
te poti promova foarte bine, dar poţi fi şi furat cu uşurinţă.
R- Cum vezi arta viitorului?
Alex - Nu prea ştiu ce să zic în
privinţa asta, având în vedere că se chinuie acum să supravieţuiască , ar putea
chiar să dispară încet-încet pe viitor .
Oamenii nu mai pun accent pe
artă în viaţa lor, atât cum o făceau altadată.
Sunt preocupaţi de alte
probleme.
Ca şi în muzică, câte influenţe poate avea
muzica şi mulţi care uită ce înseamnă
ea
R-cum pot fi protejaţi şi promovaţi
artiştii
Alex -
Există asociaţii şi concursuri, pot fi de mare folos să te promovezi pe anumite
căi , dar cred că sunt mai de folos pentru a cunoaşte lumea bună, pentru a te
prezenta în faţa unor personalităţi, pentru ca mai târziu să decidă ei ce fac
cu tine.
Dar la rândul nostru ne
folosim unul de altul , ei de noi şi noi de ei , fiecare în scopurile sale.
Interviu realizat de Monica
Maria Grad, profesor de limba şi literatura română la Liceul Teoretic “Bogdan-
Vodă”, Vişeu de Sus
În cadrul ediţiei celei de-a XXXIII-a a
Festivalului Interjudeţean “Armonii de primăvară “ numeroşi scriitori au fost
prezenţi la primăria din oraşul Vişeu de Sus pe data de 21.05.2011 , printe ei
aflându-se şi Virginia Paraschiv , Mihai Ganea , George Vulturescu , Gabriel
Ciuban, George Târa precum şi alţii.
Domnul
George Vulturescu a acordat un interviu elevilor Liceului Teoretic “Bogdan-Vodă” din Vişeu de Sus. La prezentarea
domnului Lucian Perţa , director al Casei de Cultură din Vişeu de Sus , l-a
recomandat pe acesta ca fiind un scriitor ce oferă mereu un aer proaspăt
lectorilor , poet al Nordului , având ceva special în felul lui de-a fi. De
asemenea , a mai adăugat faptul că domnul Vulturescu are multe calităţi
speciale care cu timpul vor scoate la iveală adevăruri “dureroase”.
Pe
de altă parte , la începerea Festivalului “Armonii de primăvară” , George
Vulturescu s-a declarat complet dezamăgit de faptul că în magazine nu
prea sunt găsite anumite reviste , fiind nesigur şi de cariera sa
internaţională.
“ -Prima mea carte am scris-o , precum şi publicat-o în anul 1998 ,
numindu-se “Frontirea dintre cuvinte” , apărând la editura “Litera”.
-
Ce reusite aţi avut până in acest moment?
-Pot să spun cu mândrie faptul că am publicat
revista Poesis , în acest moment sunt reprezentantul acesteia , pe de altă
parte ea fiind prima revistă de poezie din ţară.
-V-aţi dorit dintotdeuna să fiţi poet sau aţi
dorit să deveniţi altceva in tinereţe?
-De la început am ştiut că voi fi scriitor şi
voi rămâne scriitor.
-Mai aveţi în plan şi alte lucrări cu caracter
asemănător celorlalte volume scrise de dumneavoastră?
-Da , cu siguranţă. Poetul până e în viaţă
scrie
- Câte volume aţi publicat până acum ?
- Şaisprezece volume publicate , numeroase
poezii precum si eseuri.
-Mulţumim frumos pentru acest interviu. O zi
plăcută.
-Mulţumesc şi eu. “
De asemenea , domnul George Ţâra a
avut amabilitatea de a răspunde unor întrebări ale elevilor. La caracterizarea
domului Lucian Perţa , domnul Ţâra reiese a fi un om care a reuşit să menţină
tonul de studenţie viu , onorând de asemenea fiecare ediţie a acestui festival.
-Mă numesc George Ţâra , 59 ani .
-Domnule Ţâra , când v-aţi inceput cariera?
-Am început în studenţie , în jurul vârstei de 20 ani. Luând-o
altfel , am fost şi profesor , colaborant al presei culturale , prese de
critică literară , după revoluţie am lucrat la revista “ Cuvântul ” . În anul 1996 am revenit în Bistriţa unde am
lansat un cotidian “Actualitatea Bene” , o revistă de etnografie şi etnologie , actualmente lucrez la o
revistă ecologica care se numeşte “Ecotera”.
Din păcate , scuzându-se , domnul George Ţâra a fost nevoit să se
retragă alături de ceilalţi colegi ai săi în sala de deschidere a festivalului.
Astăzi, 21.05.2011, la primăria oraşului Vişeu de Sus a avut loc
a XXXIII-a ediţie a Festivalului “Armonii de primăvară”. Începând cu ora 10:30
au sosit în faţa primăriei oraşului scriitorii maramureşeni şi viitorii pictori
vişeuani. Domnişoara profesoară de arte plastice Szegora Gertrude a deschis
această festivitate cu frumoasa expoziţie de artă realizată de elevii claselor
V-XII, aparţinând Liceului Teoretic “Bogdan-Vodă” şi Grupului Şcolar Vişeu de
Sus. Aceştia s-au mândrit cu câteva picturi, sculpturi şi lucrări grafice unite
într-o expoziţie de lucrări reprezentative.
După această expoziţie, scriitorii şi cei
care au realizat picturile au fost intervievaţi de către elevii Liceului Teoretic
“Bogdan-Vodă” din Vişeu de Sus.
Cei prezenţi au fost rugaţi să poftească în
sala mare de şedinţe a Consiliului Local, unde fiecare scriitor a putut să ia
cuvântul şi să vorbească despre scrierile sale. Primarul Vasile Ciolpan a fost
şi el prezent la acest eveniment, felicitând poeţii maramureşeni. În sala de
sedinţe domnul Perţa Lucian, director al Casei de Cultură din localitate, a
început sedinţa prin a prezenta scriitorii. Aceştia sunt:Virginia Paraschiv,
Mihai Ganea,Viorel Mureşan, Ştefan Doru Dăncuş, domnul GeorgeVulturescu, Gavril
Ciuban, George Ţăra ,Gheorghe Sasu, Aurel Pop. Ei şi-au prezentat cărţile şi
revistele apărute încă din 1990. Printre celebrele reviste maramureşene se
numără revista ”Poesis” a domnului Vulturescu sau editura “Transilvania” a
domnului Mihai Ganea. S-a abordat subiectul cărţilor, subiectul literaturii
române contemporane şi destinul ei astăzi , subliniind rolul semnificativ în
viaţa românilor şi a tinerilor din ziua de azi. Literatura română este
îmbogăţită prin creaţiile lor , iar Festivalul “Armonii de primăvară” este un
semn de recunoaştere a acestora şi în acelaşi timp de deschidere către publicul
cititor .
Realizat
de Mărioara Vancea, elevă în clasa a 9-a E
Aventura conştiinţei mele a început când am plecat la picnic împreuna cu
colegii mei. Pe drum în spre poieniţa la care am plecat, am trecut printr-o
pădure de foioase din care lin curgea ploaia de frunze îngălbenite pentru ca
era toamnă. Razele de lumină care parcă întretăiau pădurea mi-au vestit
apropierea poeniţei, care era luminată de palidele raye de soare. Ajunşi în
acel mic colţ de rai, ne-am făcut comozi şi am admirat împrejurimile. Totul era
atât de frumos, păsările care încă au mai rămas zgribulite printe copacii
aproape goi, îşi cântau trilurile care reuşeau să te facă să crezi că te afli
într-o sală de concert sinfonic. Copacii falnici care străjuiau poieniţa te
ocroteau parcă de tot ce era rău şi îţi dădea senzaţia că te afli ăn sânul
familiei, unde nimeni şi nimic nu poate să strice momentele frumoase petrecute
alături de cei dragi.
